joi, 12 aprilie 2012

Primul pas - echivalarea meseriei

  Dupa cum spuneam si intr-un post anterior, pentru a incepe procedurile de emigrare, primul pas este echivalarea meseriei. In cazul meu, echivalarea se realizeaza de catre Engineers Australia. Sfatuit de prietenii alaturi de care m-am hotarat sa emigrez, pentru a imi echivala meseria era necesar sa dau un test IELTS, Engineers Australia solicitand pentru recunoasterea diplomei nota minima de 6 la toate probele modulului general al testului IELTS. Astfel, pe 5 noiembrie 2011 am luat taurul de coarne si m-am prezentat la examen.
   Testul scris s-a tinut la Hotel Caro, si consta in 3 probe: prima este proba de Reading - ti se da o carticica cu diferite texte si ai de raspuns la 40 de intrebari din acele texte. Mi s-a parut a fi o proba accesibila, dureaza o ora, singura parte mai urata este ca anumite intrebari au un raspuns interpretabil - e vorba aici de intrebarile care au ca raspuns "YES, NO sau NOT GIVEN". Pe aici cred ca am gresit si eu ceva, caci nota mea finala a fost 8,5, iar de raspunsurile la intrebarile celelalte sunt sigur 100%. Urmeaza partea de Listening, care dureaza 40 de minute. Practic, se pune la difuzoare o conversatie si tu ai o foaie cu 40 de intrebari din aceea conversatie, la care dai raspunsurile pe masura ce le auzi. Important aici este sa raspunzi exact ce au zis aia in conversatie, adica cuvintele exacte si nu ceva sinonim. Am fost aerian aici la vreo doua intrebari si am luat tot 8,5. Apoi incepe partea de Writting, care dureaza o ora si in care ai de facut o scrisoare si o copunere dupa niste teme date. Aici faptul ca sunt inginer s-a cam vazut, am luat nota 7. Ce e drept, a fost vina mea, la compunere din pacate nu am respectat cerintele extacte (erau doua cerinte) si am batut campii mai la general asa despre subiectul respectiv. Ce e drept, a doua oara nu as mai face aceeasi greseala. Si aici s-a terminat examenul scris. La ora 17:30 am fost programat la interviu, asa ca m-am dus acasa, am mancat, am mai frecat menta si pe la 5 seara m-am prezentat de data asta la sediul British Council din Bucuresti de pe Dorobanti gata de interviu. Aici procedura este asa, anunti ca ai venit la un fel de receptie - sunt doua fete la o masa - iar in momentul cand se apropie sa fie randul tau ele te striga si te trimit sa stai pe un scaunel in fata usii salii in care vei avea examenul - inauntru fiind cel din fata ta. Cand iese el, intrii tu. Inauntru, doar eu cu o examinatoare, a pornit un reportfon cu care s-a inregistrat interviul si a inceput sa ma ia la intrebari. La inceput cateva chestii generale: cum te cheama, de unde esti, ce meserie ai si apoi am ales un subiect la nimereala - mie mi-a picat sa vorbesc despre cadouri in Romania - cadouri traditionale romanesti si cadouri pentru prieteni. Dupa cateva intrebari despre cadouri am avut de vorbit singur, timp de 2 minute, despre un cadou pe care i l-as face celui mai bun prieten. Aici am batut campii cu senintate timp de vreun minut si ceva si apoi m-am cam blocat ca nu mai stiam ce sa mai zic... a intervenit ea insa rapid si lucrurile s-au terminat pe o nota oarecum pozitiva. Rezultatul meu la interviu a fost 7,5, destul de maricel din cate am observat si eu pe la ceilalti colegi de pe forumul de emigrare. Per total, Band Score-ul (un fel de medie) mi-a iesit 8, deci mai mult decat suficient pentru EA si indeajuns de bun pentru a obtine punctele necesare dosarului de la DIAC.
   Asa ca m-am apucat de strans actele pentru echivalarea meseriei. Aici ai nevoie pe langa copii dupa diploma de inginer si de dovezi de la locul de munca - in special de scrisori de recomandare. Langa scrisorile de recomandare trebuie sa adaugi o copie dupa contractul de munca (sau eventual, un fluturas de salariu) si o copie dupa fisa postului. Trebuie dovedita o experienta in munca de minim un an pentru echivalarea diplomei, asa ca nu sunt prea multe acte. Totul evident tradus in engleza si legalizat. In afara de astea iti mai trebuie si doua lucruri: CDR si CPD. CDR-ul este de fapt o compunere, facuta de tine, in care descrii trei episoade din cariera ta in care sa se vada cat de mega-inginer esti tu. Evident, trebuie sa te axezi pe tine, formularile fiind de genul "Eu am facut", "Eu m-am gandit", "Eu am propus". Totul in engleza. Exista pe forum mai ales chiar exemple de asa ceva, eu le-am acut pe ale prietenei inginera care isi echivalase inaintea mea si am mers pe ele (multumesc mult, apropo!). CPD-ul este tot o compunere in care descrii cum te-ai ocupat tu de dezvoltarea carierei tale: adica la ce seminarii sau conferinte ai participat, eventual daca ai anumite acreditari extra-ingineresti (de exemplu verificator de proiecte, sau diriginte de santier - in cazul meu pe constructii), lucruri de genul acesta. Odata toate actele stranse, traduse si legalizate, le-am pus frumos intr-un plic, am scris pe el adresa celor de la EA si i-am chemat pe curierii de la DPD sa le ridice si sa le duca ei in Australia (m-a costat 215RON, am facut o selectie de oferte, TNT si DHL fiind mai scumpi). Apoi m-am dus la banca si mi-am pus pe card banii necesari achitarii taxei de 550 $, vreo 20 de milioane si le-am dat un mail celor de la British Council in care le-am zisa sa imi trimita si mie o copie a rezultatelor la Engineers Australia (ai dreptul la 5 trimiteri gratuite ale testului tau, caci ei iti dau doar un original cu rezultatele si e bine sa il pastrezi tu ca altul nu mai vezi). Dupa aproximativ 5 zile cei de la DPD mi-au spus ca a ajuns pachetul si l-au livrat, iar dupa vreo doua saptamani mi-a venit prin posta acasa o chitanta cum ca mi-au luat banii de pe card. Tot pe chitanta asta ai si un numar de inregistrare in caz ca vrei sa iei legatura cu ei. Si a inceput lunga asteptare... abia pe 9 martie, la exact 2 luni dupa ce trimisesem actele (curierul DPD le-a ridicat pe 9 ianuarie) mi-a venit scrisoarea de echivalare. Deci, de pe 9 martie sunt inginer recunoscut si in Australia!

marți, 3 aprilie 2012

Emigrarea - in ce consta

   Pentru a tine mai bine si eu poate minte, dar si pentru oricine ar citi acest blog, am sa descriu acum un pic ce insemna emigrarea in Australia din punct de vedere al actelor si cam ce costuri presupune.
   Primul lucru care trebuie inteles este ca sistemul de emigrare in Australia se schimba in fiecare an la 1 iulie. Sigur, modificarile pot fi mai complexe sau doar de suprafata, in functie de nevoile Australiei. Eu o sa descriu mai jos sistemul din perioada 2011 - 2012.
   In primul rand, este important sa se inteleaga ca pentru a emigra cu viza de rezidenta permanenta, Australia accepta emigranti care indeplinesc anumite caracteristici, cea mai importanta dintre acestea fiind meseria. Cu alte cuvinte, Australia accepta doar emigranti care au anumite meserii. Aceste meserii sunt trecute pe o lista, se cheama SOL (Skilled Occupation List). Daca meseria pe care o ai se afla pe aceasta lista de meserii, atunci ai o sansa buna  de a ajunge acolo. Urmeaza apoi criteriul varstei. Daca ai peste 50 de ani, nu ai voie sa aplici. Sub 50 de ani, in functie de varsta, se aplica un punctaj. Cele mai multe puncte le obtii daca ai varsta intre 25 si 32 de ani inclusiv - adica 30 de puncte. Pentru a avea acces la vize, ai nevoie de minim 65 de puncte. Pentru a realiza diferenta de puncte, este necesar sa iti echivalezi meseria (15 puncte pentru o diploma de facultate - 20 daca ai si doctorat), sa dai un test de limba IELTS - 10 puncte daca ai peste 7 la toate probele IELTS-ului sau 20 de puncte daca ai peste 8, sa ai experienta in munca - 5 puncte pentru trei ani, 10 puncte pentru 5 ani si 15 puncte pentru 8 ani sau mai mult. Se mai pot acorda puncte daca ai studiat in Australia sau daca ai mai lucrat pe acolo (poate prin alte tipuri de viza).
  In cazul nostru, 30 de puncte de la varsta cu 10 puncte de la IELTS, 15 puncte pentru diploma de facultate si 10 puncte pentru vechimea in munca si avem 65 in total, adica exact cat ne trebuie pentru a pleca.
  Inca un lucru important de inteles despre sistemul de emigrare in Australia. In procesul de obtinere a vizei, ideea pe care se merge este urmatoarea: emigreaza o singura persoana, lui i se face punctajul pe care l-am descris mai sus. In cazul in care doreste, pe aplicatia sa poate sa adauge si alte persoane. Persoanele trebuie sa fie rude de gradul intai (exclus parinti) - este vorba in principal de sotie si copii - sau chiar si iubita/iubitul. In cazul in care persoana adaugata pe aplicatie este iubita/iubit,  relatia trebuie demonstrata ca este una de lunga durata. Aici se iau declaratii de pe la prieteni, poze, dovezi ca locuiti impreuna, chestii de genul acesta. In cazul in care, persoana adaugata pe aplicatie are si ea o meserie care este pe lista SOL si o are si echivalata, atunci puteti primi inca 5 puncte pentru emigrare.
   Cam acestea ar fi datele principale. Ca o scurta recapitulare, pasii ar fi urmatorii pentru aplicantul principal:
   - un test IELTS - este primul pas
   - echivalarea diplomei - aici in functie de fiecare meserie, exista cate o autoritate australiana care face echivalarea, am sa dau detalii in postul urmator.
   - depunerea aplicatiei pentru viza la DIAC (Department of Immigration And Citizenship).
   - primirea vizei, micii si berea nu sunt inclusi.
   Astea sunt datele principale. Pentru mai multe detalii vizitati site-ul DIAC sau cautati pe GOOGLE Booklet 6, este un fel de carticica a emigrantului, care explica toate punctajele pe care le-am dat si eu mai sus si are o multime de informatii utile.
   Din punct de vedere al costurilor - treaba sta dupa cum urmeaza:
   - un test IELTS - 710 RON - http://www.britishcouncil.org/ro/romania-examene-de-limba-engleza-ielts.htm
   - traducere si legalizare acte - intre 300-500 de lei, in functie de cate acte aveti si cat de scump este traducatorul/notarul
   - echivalarea meseriei - aici depinde de ce meserie aveti, pentru ingineri, la Engineers Australia costa 550$. Atentie, sunt dolari australieni.
   - pentru echivalare trebuie trimis un plic cu acte cu un curier international - puteti trimite si prin posta, dar nu recomand - ajunge in 4-5 zile si costa undeva intre 250RON si 500 RON in functie de curier - mai ieftin la unii, mai scump la altii.
   - aplicatie DIAC - 2960$ - din nou, dolari Australieni.
   Pentru a face cel mai usor platile, aveti nevoie de un card VISA sau MASTERCARD autorizat pentru plati pe internet (atentie ca la unele banci trebuie facuta o cerere speciala).
   Tot ce am spus mai sus este de actualitate pentru viza 175 - sau 189 pe noul sistem. Asta este cea mai buna viza, drept de munca pe tot teritoriul Australiei si de rezidenta permanenta. Dureaza cam 9 luni - un an de cand faceti aplicatia la DIAC pana cand veti primi un ofiter de caz si veti primi viza. In caz ca va grabiti sau ideea de a astepta un an nu va surade, puteti merge pe viza 176 - State Sponsored. Ce inseamna asta? Pai ideea este asa, Australia este impartita in mai multe state (un fel de judete, daca vreti). Fiecare din acest stat are nevoie lui de personal. Astfel, de exemplu, pentru constructori este mai mult de munca in Queensland sau Western Australia, in timp ce pentru IT se merge mai bine in Victoria - cu capitala la Melbourne sau New South Wales unde capitala este Sydney. Fiecare stat (sau judet daca vreti) are deci o lista de meserii a lui. Daca meseria voastra se regaseste pe lista unui astfel de stat, aveti optiunea ca, odata ce aveti meseria echivalata, inainte de a face aplicatia la DIAC sa cereti o sponsorizare din partea acelui stat. Aceasta sponsorizare costa diferentiat, de la stat la stat, la unele e chiar gratis, la altele pana la 200$. Avantajul sponsorizarii este ca, atunci cand vei face aplicatia DIAC, nu vei mai cere viza 175, ci viza 176. Viza 176 este la fel ca 175, dar timpul de acordare este undeva la o luna, o luna si jumatate. De asemenea, pentru ca ati obtinut sponsorizarea asta, veti avea 5 puncte in plus. Dezavantajul vizei 176 este ca va angajati ca in primii doi ani de la ajungerea dvs in Australia sa lucrati si sa locuiti in statul care v-a sponsorizat, abia dupa acesti doi ani avand libertate completa. Atentie, singurele drepturi blocate sunt cele de a locui sau a lucra, puteti sa va plimbati si sa vizitati ce vreti voi din Australia, nu are treaba. Taxa la DIAC este aceeasi pentru ambele vize. In caz ca va luati si partener cu voi pe aplicatie, atunci trebuie sa includeti la costuri si un test IELTS pentru partener, eventual si costurile echivalarii diplomei partenerului, in caz ca asa ceva este posibil.
   In mare, cam acestea sunt informatiile necesare pentru a va face o prima parere. Noi am luat foarte in serios aceste treburi si am decis sa mergem catre WA - Western Australia - adica orasul Perth cu viza 176, in principal deoarece la data depunerii actelor nu o sa am 5 ani vechime in munca dupa absolvire cum cer cei din Queensland pentru sponsorizare - initial dorisem sa plecam spre Brisbane. Pentru sponsorizare la WA sunt suficienti 3 ani de vechime post-absolvire.
 

Inceputul

   Inspirat fiind de blogurile similare ale altor persoane, carora le multumesc foarte mult pentru informatiile pretioase pe care le-am obtinut din ele, am decis sa scriu si eu un blog despre experienta mea de emigrare in Australia, incepand cu primele idei de plecare pana la sosirea acolo si la trairile specifice unei vieti de emigrant. Pe cat posibil, am sa incerc sa tin acest blog updatat si sa ofer cat mai multe informatii. As vrea sa intelegeti ca acest blog ofera parerea mea proprie si personala asupra intregii experiente, stiu ca multi dintre voi poate nu veti fi de acord cu ce scriu aici, nu am nimic impotriva voastra asa cum nici dvs. sper sa nu aveti ceva impotriva mea. Ce incerc sa fac aici este sa descriu prin ochii mei experienta de emigrant, buna sau rea, cum o fi ea.
   Am sa incep acest blog printr-o scurta descriere a mea si a ideilor care m-au adus la acest punct, emigrarea in Australia. Sunt de meserie inginer constructor, am terminat Universitatea Tehnica de Constructii Bucuresti in anul 2007 si de atunci lucrez in domeniu. De origine sunt din Ramnicu Valcea, dar de cand am venit la facultate am ramas in Bucuresti. Inca de pe vremea liceului am fost fascinat de istorie - nu atat istoria noastra, a romanilor, desi este interesanta si ea, ci mai mult cea internationala, a popoarelor. In special m-a atras intotdeauna studiul imperiilor, mijloacele formarii acestora si motivele decaderii lor. Luand-o pe cale istorica, de la imperiile persane si chineze, imperiul roman, apoi ajungand in evul mediu si la partea noastra de istorie, cu imperiul lituanian, cel polonez, tucesc, rusesc, austro-ungar si asa mai departe, le-am studiat cat am putut pe toate cu mare placere. Poate imperiul care m-a atras cel mai mult insa a fost cel englez, nu atat datorita vastei sale marimi cat datorita exotismului cu care l-am perceput in literatura noastra si de ce nu, in filmele hollywoodiene.
   Pe cand eram in facultate, vazand cat  de greu le este parintilor mei sa ma tina la facultate si mai ales, avand rude prin strainatate, am inceput sa cochetez cu ideea plecarii din Romania. Stiind bine doar limba engleza, destinatia a fost oarecum simpla de ales - o tara vorbitoare de limba engleza. Si cea mai apropiata era Marea Britanie. Din pacate, ca sa ajungi acolo pe un post bun, de inginer adica, nu la lopata, iti trebuia permis de munca. Asta m-a facut sa mai studiez treaba cu tarile engleze si asa am descoperit Canada si Australia (am exclus SUA din cauza vizei). In Canada nu mi-a placut din cauza sistemului de echivalare a diplomei - foarte greoi si cu durata indelungata, practic trebuind sa faci cam un an de munca de tehnician pana ajungi inginer, lucru greu si complicat pentru un roman ca mine cu resurse financiare limitate pentru a ma putea intretine acolo pe ceea ce ar fi fost poate un salariu mic, tinand cont si de lipsa de experienta. Australia prezenta alte probleme, si anume ca cereau un an de experienta ca sa iti echivalezi diploma si apoi iti cam trebuiau minim 3 ani de vechime in munca pentru a strange numarul de puncte necesar vizei. Cumuland acesti factori impreuna cu boom-ul economic care era in Romania prin 2007, am renuntat la ideea de emigrare, mai ales ca la scurt timp dupa ce am absolvit am gasit un job bine platit (ce-i drept, erau pe toate gardurile atunci) din care am avut multe de invatat. Viata parea oarecum roz atunci, in anii de boom, asa ca gandul emigrarii mi-a cam disparut.
   Anii au trecut si a venit perioada crizei din 2009-2010, criza pe care am resimtit-o cu totii. Prins atunci cu insuratoarea si cu viata de zi cu zi, aveam mult prea multe pe cap pentru a putea sa ma mai gandesc la treaba asta cu emigrarea. Iata insa ca prin toamna lui 2011, vorbind cu niste prieteni, acestia mi-au povestit de niste fosti colegi de facultate care au plecat in Australia, undeva in Brisbane, si care o duc bine p-acolo. Se hotarasera sa plece si ei, ca se cam saturasera de criza. Ei mi-au recomandat si un forum unde voerbesc emigrantii, in special cei care pleca spre Australia, si anume emigrare.info. De asemenea, ei fiind un pic mai inainte cu partea asta de emigrare (ea isi echivalase deja diploma la EA), mi-au povestit si despre ce acte iti trebuie si ce costuri presupune. Punand informatiile cap la cap si cititnd cateva bloguri de emigrare ale unor romani care sunt deja acolo de pe forumul amintit, am hotarat impreuna cu sotia ca viata pe plaiurile mioritice are mult prea multe lipsuri si daca se poate, am vrea sa traim o viata mai buna, mai ales ca ne gandeam sa facem si un copil si cand te uiti in sistemul educational din Romania... sau in cel medical.... parca nu iti mai vine sa il faci.
   Asa ca prin octombrie 2011 ne-am hotarat si am inceput sa strangem acte. Cum eu sunt inginer iar sotia psiholoaga, am hotarat sa mergem pe mana mea la emigrare si practic, sa emigrez eu luand-o si pe ea ca partener (este o caracteristica a sistemului de emigrare, am sa vorbesc intr-un post viitor despre asta). Cam asa s-au intamplat lucrurile pentru noi.