Nu am mai scris asa de des pentru ca nu prea s-a intamplat nimic nou. Vremea a fost foarte urata, de marti pana joi a tot plouat si am stat mai mult in casa. Eu am si fost ocupat cu lucrul, am tras sa termin proiectul, ieri am fost si l-am predat si am taiat si factura. Apropo de factura, ca sa pot taia factura a trebuit sa imi fac firma. Pentru cei care au avut sau au firme in Romania, la noi in tara inseamna un drum la Registrul Comertului, acte peste acte, taxe platite si asa mai departe. Aici, pentru un fel de PFA - se cheama Sole Trader am completat niste formulare online. Totul a durat cam o jumatate de ora, si gata, aveam ABN-ul (Australian Business Number). Nu m-a costat nimic. Actele le-am primit pe mail, de fapt doua foi scanate pe care le-am primit pentru ca nu am vrut ca PFA-ul meu sa poarte numele meu, ci i-am tras un nume mai de firma de inginerie, pentru rezervarea caruia am platit 30$. A fost o optiune de-a mea, puteam linistit sa tai facturi ca Sole Trader pe numele meu. Cu ajutorul lui Cristtos (cei de pe forum il stiu), caruia ii multumesc mult, mi-am facut si o factura pe care i-am dat-o ieri clientului. A fost omul foarte multumit, mi-a mai dat o lucrare, ma mai si recomandat prin alte parti... arata a un inceput promitator pentru o mica afacere, trebuie sa recunosc.
In rest dupa cum spuneam, n-am facut mai nimic zilele astea, decat un shopping la Mirrabooka. Sa va mai zic ce sa aveti prin bagaje si ce nu se merita: nu se merita sa iti iei parfumuri decat daca ai sticla plina acasa. De asemenea, in Dubai stai linistit si doar uita-te, ca sunt scumpe. Doar daca vezi vreo oferta uluitoare la jumatate de pret, altfel stai cuminte ca vei gasi mult mai ieftine aici. Un parfum de calitate Calvin Klein sau mai stiu eu care minune gasesti pe aici la 30-40$/100ml. De asemenea, pentru fete, au si astia cosmetice cat vezi cu ochii. Acu la preturi nu ma pricep, trebuie sa recunosc, dar din ce imi spune Simona nu sunt de speriat preturile in nici un caz.
O umbrela - personal, in Perth (si doar in Perth, nu stiu cum o fi in alte orase) nu prea ii vad rostul. Vantul bate foarte tare (or fi brizele astea oceanice, habar nu am) si cand ploua ploua aproape orizontal, asa ca umbrela devine doar de decor. Fata de Bucuresti, Perth-ul este un oras extrem de vantos - vantul sufla zilnic si destul de puternic. O pelerina de ploaie ar fi mai buna decat o umbrela, daca aveti.
Ceaiuri - daca sunteti fani ai ceaiurilor, aduceti cu voi ceaiuri din plante medicinale de prin Romania. Aici am vazut doar musetel si menta, in rest foarte mult ceai negru, verde si alb. N-am vazut tei de exemplu. Atentie insa la vama sa nu uitati sa le declarati pe foaia care vi se da in avion, in dreptul produselor din plante. Cat timp le declarati la baietii de la vama... stati linistiti ca nu se intampla nimic rau.
Triple si prelungitoare - desi stam intr-o casa nou construita, prizele sunt totusi in numar redus. Prelungitoarele pe aici sunt destul de scumpe, unul cu fir lung si multe gauri + protectie la socuri (pe aici daca nu ai d-asta cu protectie si de exemplu ti se arde TV-ul nou cumparat nu primesti garantia) costa in jur de 40$. Tripla (de fapt dulba, ca nu are decat doua) am gasit la 4$, dar nu mai aveau decat una, am sa mai caut. De asemenea, adaptoare pentru prize australiene pentru ce mai aduceti cu voi (incarcatoare de telefoane, laptopuri, fiare de calcat si alte astea) sunt bine luate din Romania, se gasesc si pe aici dar trebuie cautate si asta inseamna ca in primele zile nu o sa puteti folosi ce aduceti cu voi din Romania. Noi am luat de la www.travelkit.ro - ce e drept nu de pe site ci am mers la ei in magazin. Ca model, este cel de aici: http://www.travelkit.ro/fg/eshop/2-1-Adaptoare-Electrice-Simple/0/5/17-TravelKit-ro-Adaptor-All-To-Australia-China-New-Zealand la 12 lei bucata. Am avut trei si au fost suficiente.
Cam atat pentru acum. O sa mai scriu dupa weekend cand sper sa am ce povesti, ca la noi in weekend se intampla mai multe lucruri pentru ca sunt si vecinii acasa si ei au masini si ne mai plimba si pe noi (multumim mult).
vineri, 28 septembrie 2012
marți, 25 septembrie 2012
The Land Down Under - Work
A fost liniste si ieri si azi, de asta nici nu am mai scris ieri, ca am stat acasa si am muncit. Am avut noroc cu carul cu oamenii astia care ne-au ajutat atat si nu vreau sa imi bat joc de increderea acordata, asa ca trag si eu cat pot de tare ca sa termin lucrarea la timp si sa o pot preda cum trebuie. Pentru voi dragi cititori insa, nu e tocmai ceva interesant, ca doar nu o sa incep sa va spun acum cum se fac halele industriale.
Singurul lucru notabil a fost o vizita scurta la Mirrabooka. Incercam sa ne tragem net de la Telstra, dar ne-am lovit de doua probleme. Prima, s-ar putea sa nu mai fie loc pe banda si pentru noi. Pentru asta, cand o veni o echipa sa ne traga cablu o sa verifice atunci in teren si daca nu mai e loc.. cucu net prin fir. A doua problema, cea peste care insa nu am putut sa trecem, a fost ca atunci cand iti faci abonament ei iti fac un fel de credit check - adica sa vada daca esti bun de plata sau nu. Si noi cum in teorie nu avem servici si nici permis australian de conducere... cucu, ca nu ne primesc ca si clienti. Ce sa mai, o uriasa tampenie dar na... n-ai ce le face.
In rest, nimic nou de raportat. Toata lumea din casa isi cauta de munca, fara succes momentan, eu am lasat-o un pic mai moale sa vedem ce fac cu colaborarea asta daca iese ceva si in continuare sau nu. In zilele urmatoare sper sa se clarifice treaba.
Singurul lucru notabil a fost o vizita scurta la Mirrabooka. Incercam sa ne tragem net de la Telstra, dar ne-am lovit de doua probleme. Prima, s-ar putea sa nu mai fie loc pe banda si pentru noi. Pentru asta, cand o veni o echipa sa ne traga cablu o sa verifice atunci in teren si daca nu mai e loc.. cucu net prin fir. A doua problema, cea peste care insa nu am putut sa trecem, a fost ca atunci cand iti faci abonament ei iti fac un fel de credit check - adica sa vada daca esti bun de plata sau nu. Si noi cum in teorie nu avem servici si nici permis australian de conducere... cucu, ca nu ne primesc ca si clienti. Ce sa mai, o uriasa tampenie dar na... n-ai ce le face.
In rest, nimic nou de raportat. Toata lumea din casa isi cauta de munca, fara succes momentan, eu am lasat-o un pic mai moale sa vedem ce fac cu colaborarea asta daca iese ceva si in continuare sau nu. In zilele urmatoare sper sa se clarifice treaba.
duminică, 23 septembrie 2012
The Land Down Under - Sunday
Duminica... astazi am fost in King's Park and Botanical Garden, cel mai mare parc din Perth. Este situat foarte aproape de centrul orasului si are niste vederi splendide catre centru... ceva de vis. Foarte multa curatenie si o iarba tunsa ca la un gazon de fotbal. Multe familii cu copii iesite la plimbare, lumea statea pe paturi si se relaxa la soare sau la umbra dupa preferinte, muzica live de pe o scena... ce sa mai, o relaxare totala.
Parcul contine si o gradina botanica... vegetatia este spectaculoasa si destul de diferita de ce vezi prin Europa. Multe tufisuri foarte pline de spini si alte astfel de lucruri impanzesc parcul, langa fiecare existand ca pe la noi o placuta care iti spune ce fel de tufa e. Dar cu siguranta cel mai spectaculos punct de atractie al parcului ramane privelistea asupra CBD-ului (Central Business District). Dupa cum spuneam, parcul este oarecum central si este construit pe un deal mai inalt (Mount Eliza parca ii zice). Din varf se vede extraordinar raul Swan si intreg CBD-ul.
Dupa plimbarea prin parc am fost la Subway sa mancam ceva (bun Subway-ul, la fel ca in Romania) si apoi am fost sa vedem si noi in sfarsit canguri. Am fost la Pinnaroo Memorial Park, un parc aflat pe langa Joondalup unde in sfarsit l-am vazut pe el - emblema Australiei. Sunt destul de dragalasi cum topaie ei pe acolo. Ba chiar am avut norocul sa vedem cativa care aveau si cangurei mici in marsupiu.
Si cam asta a fost weekendul. Un weekend relaxant... extrem de multe optiuni de a-ti petrece timpul liber intr-un mod cat mai placut, ceva ce in Bucuresti cam lipseste. Marea diferenta ramane insa civilizatia... pur si simplu linistea, calmul si politetea oamenilor precum si lipsa poluarii este ceva ce cu greu vrei gasi la noi in tara.
sâmbătă, 22 septembrie 2012
The Land Down Under - It's quiet
A venit weekendul. Pentru noi, e un mare avantaj ca in weekend Stefan este acasa si putem sa mergem cu el cu masina la shopping. Azi am fost in Mirrabooka si ne-am mai luat una - alta, in principiu mancare. In spate la Shopping Centre-ul din Mirrabooka este un magazin, o bacanie de fapt, detinut de niste sarbi, unde gasesti foarte multe produse europene din carne - tot felul de carnati, sunca si mezeluri care se apropie destul de mult de ce e prin Romania. Sunt chiar si carnati cabanosi de exemplu. Noi am luat niste coaste afumate (australienii nu prea le au cu chestiile afumate, asa ca prin Woolworths sau Coles e cam lipsa) pentru ca fetele sa faca o varza cu coaste afumate - o delicatesa. Am mai luat o bucata de sunca - de fapt slana cred ca e cuvantul mai potrivit. Apoi am fost la un magazin grecesc de unde am luat niste masline si ceva branza care seamana a telemea si acasa am mancat slana cu ceapa si branza... rustic romanesc, ca nu mai puteam de pofta. Ciorba radauteana de ieri a facut furori in vecini, asa ca azi au facut si ei, i-a ajutat Simona, ca aveau musafiri si voiau sa ii puna la masa. Spre seara ne-am strans prin casa, au venit si vecinii pe la noi, o berica, un vinisor, am mai ras, ne-am mai distrat... viata buna cum s-ar zice. Scurta postarea de azi, ca-s cam vesel si e aproape ora 1 noaptea asa ca ma bag la somn. Maine vrem sa mergem in King's Park si o sa povestesc mai mult atunci.
vineri, 21 septembrie 2012
The Land Down Under - De la Vegemite la ciorba radauteana
Inca o zi friguroasa in Perth. Azi de dimineata a tras o ploaie apoi a iesit un pic soarele, moment de care am profitat si noi sa mergem la targul de vechituri din zona si sa ne mai uitam. Am reusit in sfarsit sa ne gasim o masa si 6 scaune din lemn masiv la 100$ - am mai dat 10$ si ne-au adus-o si acasa. Acum suntem si noi multumiti de casa si mobilier - asa ca putem opri cheltuielile de asa ceva si sa ne concentram pe gasitul de joburi.
Cum am ajuns acasa, cum a inceput ploaia din nou si mai puternic. Toata ziua a fost urat. In Perth, umbrela este cam degeaba deoarece vantul bate atat de tare incat ploua aproape orizontal. Foarte mult vand in Perth, se vede influenta oceanului chiar si cand e vremea frumoasa, vantul tot bate destul de tare.
Am sa povestesc azi un pic despre mancare si despre shopping in general. Ma refer la shoppingul pentru emigranti, pe baza unui trai ieftin, ca asa sa te duci la al mai mare mall stim cu totii. In Perth, fiecare cartier are cate un shopping centre. Nu prea gasesti ceea ce vezi la noi intr-un Carrefour sau Cora, adica un singur magazin cu de toate, aici sun un pic mai specializate. Astfel, avem supermarketuri de mancare si supermarketuri de restul. Pe mancare, doua sunt mari si puternice in Perth, Woolworths si Coles. Preturi similare, daca chiar vrei sa traiesti ieftin insa urmaresti ce e la oferta in ambele magazine si cumperi asta de aici si aialalta de acolo. Exista diferente mari de pret si de la o zi la alta, astfel daca azi sa zic merele sunt 2$/kg, maine ele pot fi 1$/kg. Politica de preturi nu prea are o ratiune anume sau nu am reusit noi sa o descoperim, principiul cred ca este ca niciodata sa nu stii ce e la oferta maine ca sa vii mereu sa te uiti. Cum azi am bagat si noi baietii un shopping ca ne-au trimis fetele, ele ramanand acasa sa mai faca o curatenie si ceva de mancare, sunt in masura in sfarsit sa va spun si ceva preturi de mancare australiana. Astfel, o paine feliata - ca dimensiuni similara cu alea French Toast de prin Romania dar infinit mai buna la gust - este cam 3 dolari si un pic. Gasesti insa oferte cu 2 paini la 4$. Ouale sunt cam 3$ 12 bucati. Cartofii ni s-au parut cam scumpi azi, am luat cu 1.95$/kg. Mere verzi "ca la bunica" - asa se cheama in Australia am luat cu 0.99$/kg. Sunt si mere rosii cu 1.95$/kg, dar in piata de unde am luat noi aratau cam urat si nu am luat. Castravetele gen "Fabio" invelit in tipla este cam 1,5$ bucata. La kg, din aia varsati erau 3,5$/kg. Carnea este undeva intre 10-25$kg in functie de sortiment. Foarte multa carne de vita si lamb - miel, porcul este slab reprezentat. Puiul este mai ieftin, pieptul de pui este 15$ dar am gasit ciocanele la oferta cu 3$/kg. O salata verde este cam 1$ bucata. Ridichiile erau urate asa ca nu ne-am apropiat, la fel si rosiile. Dovlecelul - 50 de centi bucata. O sticla de ketchup - 2.5$. O caserola cu 8 carnati proaspeti - 6.5$.
Sa intru putin si in domeniul mezelurilor. Sa nu va asteptati aici sa gasiti salamuri puse in rastel ca in Romania. Exista cateva, dar fata de ce e la noi nu se compara. Am vazut chiar si salam unguresc, scria pe le mare Hungarian, dar din ce imi spune Natalia, e o porcarie. Carnatii iarasi sunt destul de slab reprezentati fata de ce e pe la noi, dar situatia e mai buna decat la salam. Foarte bun este insa iaurtul, chiar si cel light ni s-a parut destul de gras si cremos. O galetusa de 1kg de iaurt este cam 5.75$. Gemul este si el bine reprentat, un borcan mai ieftin de gem este pe la 2.5-3$ in functie de sortiment. Untul trebuie cumparat cu atentie, pentru ca foarte multe sortimente sunt deja sarate, si nu prea scrie pe ele. Vezi pe cateva scris "salted butter", dar nu pe toate, asa ca trebuie sa te uiti la ingrediente. E bun untul sarat la mezeluri, dar la gem nu merge de nici o culoare. La sucuri, foarte bune sunt sucurile de fructe, noi luam din Woolworths un suc la 2,4L (nu ma intrebati de ce nu are sticla 2,5, habar nu am, de altfel nici berea de exemplu nu are 330 ml ca la noi ci 360 sau 345 de ml) de portocale care chiar ne place mult, costa 3.29$. Foarte scumpe sunt insa sucurile la jumate cum am zice noi - la 600ml pe aici. Sunt cam 2,5$ in conditiile in care cu 3,5$ iti iei sticla de 2L. Ba chiar daca prinzi o oferta, e posibil sa dai mai putin pe sticla de 2L decat pe jumatea de suc.
Peste toate troneaza insa pasta Vegemite. E ca un fel de gem. Produs tipic australian din drojdie. Am gustat la Natalia un pic, nu mi-a placut de nici o culoare. Arata ca marmelada de pe vremuri dar are un gust foarte sarat si destul de neplacut pentru noi. Simona nici nu l-a inghitit, l-a scuipat afara. Din ce ne povesteste Natalia, copiii australieni de pe la gradinita mananca la gradinita sandvisuri cu Vegemite... cam multa sare pentru copii - parerea mea.
Sa trec si la partea non-alimentara. Produsele gen cosmetice, geluri de dus, parfumuri si alte astfel de balarii se gasesc in magazine numite Chemist Shop. Sunt si in supermarketuri, dar mai putine. Destul de ieftine, un gel de dus bun costa cativa dolari, asa ca daca vreti sa mai salvati ceva greutate la bagaje pentru a pune altceva, scoateti din cosmetice. Parfumurile sunt chiar mai ieftine ca in Romania, trebuie doar sa cauti. Pentru cei care vin prin Dubai, desi duty-free-ul de acolo are o oarecare reputatie, abtineti-va, cumparati din Australia mult mai ieftin. Pe produse non alimentare, doua supermarketuri mari sunt in Perth din ce am vazut noi, K-Mart si Big W. K-Mart pare a fi mai ieftin si are tot felul de electrocasnice (au ei marca lor - Homemaker parca ii zice), electronice, plasticaraie - galeti, cosuri si alte minuni d-astea si haine. La fel si Big W, numai ca lipseste marca Homemaker.
Dupa sesiunea de shopping am venit acasa unde fetele tocmai faceau o ciorba radauteana... o minune. Am mancat cu pofta ca pe vremurile bune. Chiar si Nataliei i-a placut, desi nu mai mancase niciodata. Seara fetele ne-au delectat cu o mancarica de mazare cu pui - apropo, sa nu va lasati pacaliti de ce scrie pe punga cum ca nu trebuie fiarta decat 5 minute, chiar si dupa jumatate de ora inca era tare.
Cam asta e cu mancarea prin Perth. In general, produsele sunt bune, chiar si marca de casa a Woolworths este OK ca si calitate, nu se compara cu ce face Carrefour in Romania sau Kauflandul cu marcile lor proprii. Mai trebuie spus ca pentru un emigrant, mancatul de la Woolworths sau Coles ajunge sa coste si 150$/saptamana daca nu iti refuzi nimic.
Cum am ajuns acasa, cum a inceput ploaia din nou si mai puternic. Toata ziua a fost urat. In Perth, umbrela este cam degeaba deoarece vantul bate atat de tare incat ploua aproape orizontal. Foarte mult vand in Perth, se vede influenta oceanului chiar si cand e vremea frumoasa, vantul tot bate destul de tare.
Am sa povestesc azi un pic despre mancare si despre shopping in general. Ma refer la shoppingul pentru emigranti, pe baza unui trai ieftin, ca asa sa te duci la al mai mare mall stim cu totii. In Perth, fiecare cartier are cate un shopping centre. Nu prea gasesti ceea ce vezi la noi intr-un Carrefour sau Cora, adica un singur magazin cu de toate, aici sun un pic mai specializate. Astfel, avem supermarketuri de mancare si supermarketuri de restul. Pe mancare, doua sunt mari si puternice in Perth, Woolworths si Coles. Preturi similare, daca chiar vrei sa traiesti ieftin insa urmaresti ce e la oferta in ambele magazine si cumperi asta de aici si aialalta de acolo. Exista diferente mari de pret si de la o zi la alta, astfel daca azi sa zic merele sunt 2$/kg, maine ele pot fi 1$/kg. Politica de preturi nu prea are o ratiune anume sau nu am reusit noi sa o descoperim, principiul cred ca este ca niciodata sa nu stii ce e la oferta maine ca sa vii mereu sa te uiti. Cum azi am bagat si noi baietii un shopping ca ne-au trimis fetele, ele ramanand acasa sa mai faca o curatenie si ceva de mancare, sunt in masura in sfarsit sa va spun si ceva preturi de mancare australiana. Astfel, o paine feliata - ca dimensiuni similara cu alea French Toast de prin Romania dar infinit mai buna la gust - este cam 3 dolari si un pic. Gasesti insa oferte cu 2 paini la 4$. Ouale sunt cam 3$ 12 bucati. Cartofii ni s-au parut cam scumpi azi, am luat cu 1.95$/kg. Mere verzi "ca la bunica" - asa se cheama in Australia am luat cu 0.99$/kg. Sunt si mere rosii cu 1.95$/kg, dar in piata de unde am luat noi aratau cam urat si nu am luat. Castravetele gen "Fabio" invelit in tipla este cam 1,5$ bucata. La kg, din aia varsati erau 3,5$/kg. Carnea este undeva intre 10-25$kg in functie de sortiment. Foarte multa carne de vita si lamb - miel, porcul este slab reprezentat. Puiul este mai ieftin, pieptul de pui este 15$ dar am gasit ciocanele la oferta cu 3$/kg. O salata verde este cam 1$ bucata. Ridichiile erau urate asa ca nu ne-am apropiat, la fel si rosiile. Dovlecelul - 50 de centi bucata. O sticla de ketchup - 2.5$. O caserola cu 8 carnati proaspeti - 6.5$.
Sa intru putin si in domeniul mezelurilor. Sa nu va asteptati aici sa gasiti salamuri puse in rastel ca in Romania. Exista cateva, dar fata de ce e la noi nu se compara. Am vazut chiar si salam unguresc, scria pe le mare Hungarian, dar din ce imi spune Natalia, e o porcarie. Carnatii iarasi sunt destul de slab reprezentati fata de ce e pe la noi, dar situatia e mai buna decat la salam. Foarte bun este insa iaurtul, chiar si cel light ni s-a parut destul de gras si cremos. O galetusa de 1kg de iaurt este cam 5.75$. Gemul este si el bine reprentat, un borcan mai ieftin de gem este pe la 2.5-3$ in functie de sortiment. Untul trebuie cumparat cu atentie, pentru ca foarte multe sortimente sunt deja sarate, si nu prea scrie pe ele. Vezi pe cateva scris "salted butter", dar nu pe toate, asa ca trebuie sa te uiti la ingrediente. E bun untul sarat la mezeluri, dar la gem nu merge de nici o culoare. La sucuri, foarte bune sunt sucurile de fructe, noi luam din Woolworths un suc la 2,4L (nu ma intrebati de ce nu are sticla 2,5, habar nu am, de altfel nici berea de exemplu nu are 330 ml ca la noi ci 360 sau 345 de ml) de portocale care chiar ne place mult, costa 3.29$. Foarte scumpe sunt insa sucurile la jumate cum am zice noi - la 600ml pe aici. Sunt cam 2,5$ in conditiile in care cu 3,5$ iti iei sticla de 2L. Ba chiar daca prinzi o oferta, e posibil sa dai mai putin pe sticla de 2L decat pe jumatea de suc.
Peste toate troneaza insa pasta Vegemite. E ca un fel de gem. Produs tipic australian din drojdie. Am gustat la Natalia un pic, nu mi-a placut de nici o culoare. Arata ca marmelada de pe vremuri dar are un gust foarte sarat si destul de neplacut pentru noi. Simona nici nu l-a inghitit, l-a scuipat afara. Din ce ne povesteste Natalia, copiii australieni de pe la gradinita mananca la gradinita sandvisuri cu Vegemite... cam multa sare pentru copii - parerea mea.
Sa trec si la partea non-alimentara. Produsele gen cosmetice, geluri de dus, parfumuri si alte astfel de balarii se gasesc in magazine numite Chemist Shop. Sunt si in supermarketuri, dar mai putine. Destul de ieftine, un gel de dus bun costa cativa dolari, asa ca daca vreti sa mai salvati ceva greutate la bagaje pentru a pune altceva, scoateti din cosmetice. Parfumurile sunt chiar mai ieftine ca in Romania, trebuie doar sa cauti. Pentru cei care vin prin Dubai, desi duty-free-ul de acolo are o oarecare reputatie, abtineti-va, cumparati din Australia mult mai ieftin. Pe produse non alimentare, doua supermarketuri mari sunt in Perth din ce am vazut noi, K-Mart si Big W. K-Mart pare a fi mai ieftin si are tot felul de electrocasnice (au ei marca lor - Homemaker parca ii zice), electronice, plasticaraie - galeti, cosuri si alte minuni d-astea si haine. La fel si Big W, numai ca lipseste marca Homemaker.
Dupa sesiunea de shopping am venit acasa unde fetele tocmai faceau o ciorba radauteana... o minune. Am mancat cu pofta ca pe vremurile bune. Chiar si Nataliei i-a placut, desi nu mai mancase niciodata. Seara fetele ne-au delectat cu o mancarica de mazare cu pui - apropo, sa nu va lasati pacaliti de ce scrie pe punga cum ca nu trebuie fiarta decat 5 minute, chiar si dupa jumatate de ora inca era tare.
Cam asta e cu mancarea prin Perth. In general, produsele sunt bune, chiar si marca de casa a Woolworths este OK ca si calitate, nu se compara cu ce face Carrefour in Romania sau Kauflandul cu marcile lor proprii. Mai trebuie spus ca pentru un emigrant, mancatul de la Woolworths sau Coles ajunge sa coste si 150$/saptamana daca nu iti refuzi nimic.
joi, 20 septembrie 2012
The Land Down Under - A house, a job, a life
Booooon, pana acum v-am povestit zi cu zi in mare cam ce faceam si ce mai gandeam. Deoarece azi a fost iar zi pe langa casa, doar fetele au fost pe la IKEA si prin Woolworths si noi baietii am stat pe acasa, eu cu lucru si Adi cu cautatul de joburi, m-am gandit sa va povestesc mai mult despre ceea ce vei gasi in Australia cand vei ajunge aici ca proaspat emigrant si la ce te poti astepta.
Ajuns pentru prima data in Australia, vei sta probabil la un hostel. Nu pretul cazarii in sine ar trebui sa va sperie (desi nici ala nu e tocmai mic), ci pretul mancarii in cazul in care la hostelul la care stati nu va puteti gati. Sa mananci trei mese in oras pe zi pentru doua persoane poate sa treaca de 60$/zi. Un exemplu, meniu pentru doua persoane la KFC - 17.75$ cel mai ieftin, peste 20$ cel mai scump. Daca pretul hostelului poate ajunge a fi comparabil cu cel al unei chirii, costul mancarii in oras nu se compara cu cel al mancarii facute acasa. Urmeaza cautatul de case de inchiriat. Aici nu stiu decat marginal situatia Perth-ului, asa ca nu va pot povesti decat ceva de aici. In Perth, sa gasesti o chirie este destul de greu. Se cer scrisori de recomandare de pe la alti proprietari unde ati stat si chiar si avansuri maricele. Ajuta mult sa aveti si o fata cat mai alba. Pentru o casa buna este posibil sa intrati chiar si intr-un bidding war, adica proprietarul sa ceara de exemplu 300$, sa aiba trei doritori inclusiv dvs si sa il aleaga pe cel care ofera cel mai mult. Este cam nebunie la treaba asta cu chiria in Perth, asa ca pentru cei care vin incoace va sfatuiesc sa va bugetati o perioada destul de mare de stat intr-un hostel (peste doua saptamani) si sa va cautati un hostel care are bucatarie si va permite accesul la ea. Odata casa gasita insa, semnati contractul cu proprietarul si sunati apoi la apa si la gaze ca sa anuntati ca de acum incolo sa emita facturile pe numele dvs.
Pe langa cautatul de locuinta, un emigrant proaspat trebuie sa treaca pe la o banca unde fie sa-si ridice cardul daca si-a facut contul inainte de a ajunge in Australia, fie sa-si deschida unul nou odata ajuns aici. Urmeaza Medicare-ul si Centerlink-ul, unde sunt niste formulare de completat, toata treaba dureaza cam jumatate de ora cu tot cu stat pe la cozi. La banca este recomandat sa sunati cu o zi inainte si sa va faceti programare. Toate astea facute, casa gasita, urmeaza jobul.
Modul principal prin care iti gasesti job in Australia este o recomandare directa de la unul care deja lucreaza pe la o firma australiana. Acesta este singurul mod cu adevarat sigur in care iti poti gasi un job destul de rapid. In lipsa de asa ceva, caci noi ca emigranti nu prea cunoastem pe nimeni, suntem limitati la stat pe net si depus CV-uri la fiecare job pe care il intalnesti prin cautarile de pe site-uri de profil gen seek.com. Anunturi cu joburi sunt multe, foarte multe chiar, din pacate joburile sunt cam high-end, adica salarii mari si ani de experienta ceruti cu duiumul. Daca nu esti vreun geniu pe meseria ta, sau poate pe vreo nisa atat de ingusta incat chiar sa nu ai concurenta, sansele de a prinde un job din primele depuneri de CV-uri sunt foarte mici. In general, pana iti gasesti servici pe aici trec 2-3 luni, timp in care stai pe banii de acasa. Partea proasta este ca depui CV-uri peste CV-uri si ei nu iti dau nici un raspuns. Rar primesti cate un mail d-ala politicos de reject cum ca da, esti al mai bun din lume, da nu pentru noi, multam' fain. Aceasta tacere a angajatorilor sau a firmelor de recrutare devine foarte frustranta si este poate cea mai grea incercare prin care trebuie sa treaca un emigrant nou venit. Ai mereu ganduri gen "oare o fi CV-ul meu prea ciudat" sau "chiar asa de prost oi fi?". Taria morala este ceea care iti trebuie aici cel mai mult. Odata ce incepi sa fii chemat la interviuri, lucrurile incep sa se aseze. Desi poate nu vei fi selectat, sa participi la interviuri este cel mai important lucru, deoarece abia atunci primesti cu adevarat ocazia sa impresionezi prin ceea ce stii sa faci cu adevarat. Pentru asta, cel mai bun sfat este sa va faceti CV-urile sa semene cat mai mult cu jobul la care depuneti, deoarece cel mai probabil prima data CV-ul dvs va fi vazut de un recrutor care nu stie ce inseamna multele detalii tehnice de prin CV-ul dvs, dar lui i s-a spus sa caute unu care stie sa faca X... daca la voi in CV nu scrie X, atunci cel mai probabil veti fi refuzati desi poate ca v-ati potrivi foarte bine la jobul respectiv.
Odata jobul gasit, puteti sa va apucati cu adevarat de viata Australiana cea nu fara griji, dar oricum fara stresul din Romania. Ca idee, odata casa gasita (4 saptamani garantie este cam minimul cerut - apropo de chirii), viata va va costa undeva la 5-600$/saptamana daca va abtineti binisor sau un 7-800$/saptamana daca vreti sa traiti lejer. Fiecare isi poate calcula banii pe o saptamana in functie de banii cu care vine din Romania si poate vedea cat crede ca ar rezista pana la primul job. Atentie mare ca pe aici casele se inchiriaza nemobilate, asa ca o sa va trebuiasca sa va cumparati macar un pat si cel mai probabil si un frigider ca sa puteti trai. Bucatariile sunt in general utilate, asa ca o sa aveti cuptor si plita, frigiderul mai lipseste insa.
Cam astea la o prima vedere. Daca mai aveti intrebari sau doriti sa stiti ceva mai direct dragi cititori, nu ezitati sa intrebati. Succes si voua in viata australiana!
Ajuns pentru prima data in Australia, vei sta probabil la un hostel. Nu pretul cazarii in sine ar trebui sa va sperie (desi nici ala nu e tocmai mic), ci pretul mancarii in cazul in care la hostelul la care stati nu va puteti gati. Sa mananci trei mese in oras pe zi pentru doua persoane poate sa treaca de 60$/zi. Un exemplu, meniu pentru doua persoane la KFC - 17.75$ cel mai ieftin, peste 20$ cel mai scump. Daca pretul hostelului poate ajunge a fi comparabil cu cel al unei chirii, costul mancarii in oras nu se compara cu cel al mancarii facute acasa. Urmeaza cautatul de case de inchiriat. Aici nu stiu decat marginal situatia Perth-ului, asa ca nu va pot povesti decat ceva de aici. In Perth, sa gasesti o chirie este destul de greu. Se cer scrisori de recomandare de pe la alti proprietari unde ati stat si chiar si avansuri maricele. Ajuta mult sa aveti si o fata cat mai alba. Pentru o casa buna este posibil sa intrati chiar si intr-un bidding war, adica proprietarul sa ceara de exemplu 300$, sa aiba trei doritori inclusiv dvs si sa il aleaga pe cel care ofera cel mai mult. Este cam nebunie la treaba asta cu chiria in Perth, asa ca pentru cei care vin incoace va sfatuiesc sa va bugetati o perioada destul de mare de stat intr-un hostel (peste doua saptamani) si sa va cautati un hostel care are bucatarie si va permite accesul la ea. Odata casa gasita insa, semnati contractul cu proprietarul si sunati apoi la apa si la gaze ca sa anuntati ca de acum incolo sa emita facturile pe numele dvs.
Pe langa cautatul de locuinta, un emigrant proaspat trebuie sa treaca pe la o banca unde fie sa-si ridice cardul daca si-a facut contul inainte de a ajunge in Australia, fie sa-si deschida unul nou odata ajuns aici. Urmeaza Medicare-ul si Centerlink-ul, unde sunt niste formulare de completat, toata treaba dureaza cam jumatate de ora cu tot cu stat pe la cozi. La banca este recomandat sa sunati cu o zi inainte si sa va faceti programare. Toate astea facute, casa gasita, urmeaza jobul.
Modul principal prin care iti gasesti job in Australia este o recomandare directa de la unul care deja lucreaza pe la o firma australiana. Acesta este singurul mod cu adevarat sigur in care iti poti gasi un job destul de rapid. In lipsa de asa ceva, caci noi ca emigranti nu prea cunoastem pe nimeni, suntem limitati la stat pe net si depus CV-uri la fiecare job pe care il intalnesti prin cautarile de pe site-uri de profil gen seek.com. Anunturi cu joburi sunt multe, foarte multe chiar, din pacate joburile sunt cam high-end, adica salarii mari si ani de experienta ceruti cu duiumul. Daca nu esti vreun geniu pe meseria ta, sau poate pe vreo nisa atat de ingusta incat chiar sa nu ai concurenta, sansele de a prinde un job din primele depuneri de CV-uri sunt foarte mici. In general, pana iti gasesti servici pe aici trec 2-3 luni, timp in care stai pe banii de acasa. Partea proasta este ca depui CV-uri peste CV-uri si ei nu iti dau nici un raspuns. Rar primesti cate un mail d-ala politicos de reject cum ca da, esti al mai bun din lume, da nu pentru noi, multam' fain. Aceasta tacere a angajatorilor sau a firmelor de recrutare devine foarte frustranta si este poate cea mai grea incercare prin care trebuie sa treaca un emigrant nou venit. Ai mereu ganduri gen "oare o fi CV-ul meu prea ciudat" sau "chiar asa de prost oi fi?". Taria morala este ceea care iti trebuie aici cel mai mult. Odata ce incepi sa fii chemat la interviuri, lucrurile incep sa se aseze. Desi poate nu vei fi selectat, sa participi la interviuri este cel mai important lucru, deoarece abia atunci primesti cu adevarat ocazia sa impresionezi prin ceea ce stii sa faci cu adevarat. Pentru asta, cel mai bun sfat este sa va faceti CV-urile sa semene cat mai mult cu jobul la care depuneti, deoarece cel mai probabil prima data CV-ul dvs va fi vazut de un recrutor care nu stie ce inseamna multele detalii tehnice de prin CV-ul dvs, dar lui i s-a spus sa caute unu care stie sa faca X... daca la voi in CV nu scrie X, atunci cel mai probabil veti fi refuzati desi poate ca v-ati potrivi foarte bine la jobul respectiv.
Odata jobul gasit, puteti sa va apucati cu adevarat de viata Australiana cea nu fara griji, dar oricum fara stresul din Romania. Ca idee, odata casa gasita (4 saptamani garantie este cam minimul cerut - apropo de chirii), viata va va costa undeva la 5-600$/saptamana daca va abtineti binisor sau un 7-800$/saptamana daca vreti sa traiti lejer. Fiecare isi poate calcula banii pe o saptamana in functie de banii cu care vine din Romania si poate vedea cat crede ca ar rezista pana la primul job. Atentie mare ca pe aici casele se inchiriaza nemobilate, asa ca o sa va trebuiasca sa va cumparati macar un pat si cel mai probabil si un frigider ca sa puteti trai. Bucatariile sunt in general utilate, asa ca o sa aveti cuptor si plita, frigiderul mai lipseste insa.
Cam astea la o prima vedere. Daca mai aveti intrebari sau doriti sa stiti ceva mai direct dragi cititori, nu ezitati sa intrebati. Succes si voua in viata australiana!
miercuri, 19 septembrie 2012
The Land Down Under - Day seven
Si trecu o saptamana... o saptamana care ni s-a parut scurta ca o zi... parca a fost un vis. Suntem extrem de multumiti de viata de aici si de ce am reusit sa realizam in aceasta saptamana. Ziua a inceput cu un telefon pe la ora 9, baietii de la Good Guys ma informau ca maine dimineata vin sa aduca laptopul care l-am comandat de la ei. In sfarsit o sa avem doua laptopuri, sa nu ma mai bat cu Simona pe el. Ne-am trezit, am luat micul dejun si ne-am bagat pe net, ei la cautari de joburi, eu dupa ce m-am dat nitel pe Facebook si alte d-astea am inceput sa lucrez. Ziua am petrecut-o pe langa casa, la pranz fetele au gatit o ciorba de legume foarte buna si spre seara o fripturica la cuptor cu o salata. Pe la 5 si jumatate l-am sunat pe proprietarul casei noastre, ne zisese mai de mult ca se muta intr-o casa noua si ca ne poate da una alta din mobila pe care nu vrea sa o mai ia cu el. M-am dus impreuna cu Rares si Iute-ul sau (pentru cei care nu stiu, Iut zic australienii la camionetele pick-up) si am luat chiar patul cel mare pentru noi, o masuta de cafea, doua scaune de birou si chiar si un birou. Nu sunt noi, evident, dar sunt intr-o foarte buna stare si per moment sunt excelente pentru noi, cel putin pana om castiga cu adevarat ceva bani si om incepe si noi sa ne permitem sa ne cumparam chestii noi. Astfel, cu ajutorul prietenilor nostrii Stefan si Natalia, Rares si Adina, Delia, Andreea si Marius casa noastra a ajuns sa arate de la asa:
La asa:
Pe seara, dupa cina, fetele au facut clatite cu dulceturi si Nutella... o bunatate. Au venit si vecinii, am mancat cu totii si ne-am simtit bine.
Pentru final, va mai pun o poza cu exteriorul casei noastre, si va fac si o scurta descriere: casa are trei dormitoare, doua bai - una comuna si una la dormitorul matrimonial unde stam noi. Bucataria este deschisa catre living dupa cum se vede si din poze si este complet utilata si mobilata - doar frigider nu avea, ne-am cumparat noi.
Casa mai are si un garaj pentru doua masini. Aici vom trai cel putin pana la anu pe vremea asta, contractul fiind facut pe un an. Pana atunci speram sa ne punem cu adevarat pe picioare si sa ne putem permite sa locuim si singuri.
marți, 18 septembrie 2012
The Land Down Under - Day six
Day six... ziua a sasea. Dis de dimineata pe la ora 9 si jumatate am sunat pe un inginer unde bunul nostru prorpietar de casa m-a recomandat pentru un post de desenator tehnic. Am stabilit cu el interviul la ora 13:30. Zona in care trebuia sa ajung se numeste Osborn Park, pe Main Street. Nu era asa de departe, doar ca nici un autobuz de la noi nu mergea direct.
Fac aici din nou o paranteza sa descriu sistemul de orientare in oras. Noi am fost norocosi ca am avut prieteni care sa ne plimbe cu masina pe la magazine si asa mai departe. Pentru momentele cand suntem singuri, cat si ca sfat pentru cei care vor sa vina incoace, neaparat va trebuie un smart-phone cu o navigatie pe el sau chiar un GPS dedicat. Noi avem un telefon Samsung Galaxy Mini, care are Google Maps si navigarea asociata acestui program. Sistemul functioneaza simplu, introduci adresa unde vrei sa ajungi si cum vrei sa ajungi (cu autobuzul, cu masina, cu bicicleta) si sistemul iti ofera mai multe rute. La autobuz are chiar si ora la care ajunge in statie, destul de corecta dupa cum am observat. Ca un sfat pentru cei care vin catre Australia, neaparat sa aveti la voi un telefon decodat de tip smart-phone sau un GPS. Pentru noi, care am mers pe varianta cu telefonul, am luat de la OPTUS o cartela de 30 de dolari. Cu ea putem suna nelimitat in reteaua Optus, putem trimite SMS-uri nelimitat in toata Australia si avem si 30 de dolari credit pentru a vorbi in alte retele sau catre Romania. Pentru convorbirile catre Romania, tariful este de 1$ pe minut, dar exista si o taxa de conectare de vreo 35 de centi parca. De asemenea, cartela vine si cu 500MB de trafic de net.
Dar sa continui. Am zis ca stabilisem interviul, asa ca m-am ridicat, pana am mancat, pana m-am uitat pe net exact cum sa ajung acolo si pana mi-a calcat Simona pantalonii si camasa s-a facut aproape 12, asa ca am plecat. Nestiind exact orasul, nu prea l-am crezut pe GPS cand a zis ca fac 35 de minute pana acolo, am zis sa merg la sigur. Am ajuns pe la ora 13, am mai stat un pic pe afara si am intrat.
Interviul s-a tinut direct cu patronul, firma e una mica de vreo 6-7 oameni. M-am inteles excelent cu omul, vreo 50 de ani sa fi avut, mi-a povestit despre ce lucrari avea el, i-am zis si eu despre ce caut p-aci prin tara pe la el... foarte relaxata si friendly atmosfera. Aici cred ca s-a vazut si influenta celui care m-a recomandat. Mi-a oferit un proiect pe care sa il fac acasa, o hala de 1800mp, mi-a trimis si un model ca sa pot sa ma ghidez dupa el, am vorbit un pic si pe proiect, destul de simplu.
Adaug aici cateva cuvinte pentru inginerii proiectanti de structuri, puteti sari paragraful urmator daca nu sunteti de meserie. Sunt doua mari diferente intre proiectele facute de noi in Romania si ce am vazut aici in Australia. In primul rand, ideea de conceptie, nu sunt cutremure si terenul de fundare este foarte bun. De asemenea, specific Western Australiei este faptul ca nu exista adancime minima de inghet pentru ca iarna temperatura nu coboara sub 0 grade Celsius. Din aceasta cauza, fundatiile pentru case de exemplu au 30-40 de cm adancime. Structurile par firave pe langa ce vezi in Romania, calculul este mult mai simplu cand nu exista cutremur. De asemenea, a doua particularitate este faptul ca desenele sunt facute pentru ingineri, nu pentru oricine o fi pe santier. Asta inseamna ca sunt mult mai schematice si mai usor de facut decat ale noastre.
Interviul s-a incheiat pe o nota pozitiva, am iesit destul de incantat de oportunitatea oferita. La preturile astea, o sa castig extrem de bine, asa ca sunt mai mult decat multumit. La intoarcere, am sunat-o pe Simona si era in Mirrabooka la shopping, asa ca m-am dus si eu acolo. Din nou GPS-ul a fost la putere, el mi-a zis ce autobuze sa iau si unde sa cobor ca sa schimb.
Ajuns acasa, au venit vecinii nostrii pe la noi, am baut o berica sa sarbatorim si ne-am mai intretinut. De asemenea, mi-am mai comandat un laptop de pe net pentru ca nu aveam decat unul si chiar imi trebuie acum daca ma apuc si de lucru. Si cam asta a fost, o zi destul de plina.
Fac aici din nou o paranteza sa descriu sistemul de orientare in oras. Noi am fost norocosi ca am avut prieteni care sa ne plimbe cu masina pe la magazine si asa mai departe. Pentru momentele cand suntem singuri, cat si ca sfat pentru cei care vor sa vina incoace, neaparat va trebuie un smart-phone cu o navigatie pe el sau chiar un GPS dedicat. Noi avem un telefon Samsung Galaxy Mini, care are Google Maps si navigarea asociata acestui program. Sistemul functioneaza simplu, introduci adresa unde vrei sa ajungi si cum vrei sa ajungi (cu autobuzul, cu masina, cu bicicleta) si sistemul iti ofera mai multe rute. La autobuz are chiar si ora la care ajunge in statie, destul de corecta dupa cum am observat. Ca un sfat pentru cei care vin catre Australia, neaparat sa aveti la voi un telefon decodat de tip smart-phone sau un GPS. Pentru noi, care am mers pe varianta cu telefonul, am luat de la OPTUS o cartela de 30 de dolari. Cu ea putem suna nelimitat in reteaua Optus, putem trimite SMS-uri nelimitat in toata Australia si avem si 30 de dolari credit pentru a vorbi in alte retele sau catre Romania. Pentru convorbirile catre Romania, tariful este de 1$ pe minut, dar exista si o taxa de conectare de vreo 35 de centi parca. De asemenea, cartela vine si cu 500MB de trafic de net.
Dar sa continui. Am zis ca stabilisem interviul, asa ca m-am ridicat, pana am mancat, pana m-am uitat pe net exact cum sa ajung acolo si pana mi-a calcat Simona pantalonii si camasa s-a facut aproape 12, asa ca am plecat. Nestiind exact orasul, nu prea l-am crezut pe GPS cand a zis ca fac 35 de minute pana acolo, am zis sa merg la sigur. Am ajuns pe la ora 13, am mai stat un pic pe afara si am intrat.
Interviul s-a tinut direct cu patronul, firma e una mica de vreo 6-7 oameni. M-am inteles excelent cu omul, vreo 50 de ani sa fi avut, mi-a povestit despre ce lucrari avea el, i-am zis si eu despre ce caut p-aci prin tara pe la el... foarte relaxata si friendly atmosfera. Aici cred ca s-a vazut si influenta celui care m-a recomandat. Mi-a oferit un proiect pe care sa il fac acasa, o hala de 1800mp, mi-a trimis si un model ca sa pot sa ma ghidez dupa el, am vorbit un pic si pe proiect, destul de simplu.
Adaug aici cateva cuvinte pentru inginerii proiectanti de structuri, puteti sari paragraful urmator daca nu sunteti de meserie. Sunt doua mari diferente intre proiectele facute de noi in Romania si ce am vazut aici in Australia. In primul rand, ideea de conceptie, nu sunt cutremure si terenul de fundare este foarte bun. De asemenea, specific Western Australiei este faptul ca nu exista adancime minima de inghet pentru ca iarna temperatura nu coboara sub 0 grade Celsius. Din aceasta cauza, fundatiile pentru case de exemplu au 30-40 de cm adancime. Structurile par firave pe langa ce vezi in Romania, calculul este mult mai simplu cand nu exista cutremur. De asemenea, a doua particularitate este faptul ca desenele sunt facute pentru ingineri, nu pentru oricine o fi pe santier. Asta inseamna ca sunt mult mai schematice si mai usor de facut decat ale noastre.
Interviul s-a incheiat pe o nota pozitiva, am iesit destul de incantat de oportunitatea oferita. La preturile astea, o sa castig extrem de bine, asa ca sunt mai mult decat multumit. La intoarcere, am sunat-o pe Simona si era in Mirrabooka la shopping, asa ca m-am dus si eu acolo. Din nou GPS-ul a fost la putere, el mi-a zis ce autobuze sa iau si unde sa cobor ca sa schimb.
Ajuns acasa, au venit vecinii nostrii pe la noi, am baut o berica sa sarbatorim si ne-am mai intretinut. De asemenea, mi-am mai comandat un laptop de pe net pentru ca nu aveam decat unul si chiar imi trebuie acum daca ma apuc si de lucru. Si cam asta a fost, o zi destul de plina.
luni, 17 septembrie 2012
The Land Down Under - Day five
Ziua a 5-a, luni. Azi am petrecut ziua mai pe langa casa. De dimineata am montat masina de spalat impreuna cu Adi, merge brici desi se mai opreste din cand in cand in mijlocul programului, dar nu e bai, o repornesti si merge in continuare. Inca odata, inclin capul in fata Navigatorului, sa traiasca! Dupa mic dejun ne-am aruncat pe laptopuri si am inceput cautarile de joburi. Pana acum am 11 CV-uri trimise si am primit deja 2 rejecturi, de la un anume Andrew care se ocupa de site-ul de job-uri cu CivilJobs.com, asa ca deja nu mai aplic la joburile de pe site-ul lui. Problema la noi este cu "australian experience" si cu faptul ca nu ti se acorda nici macar sansa unui interviu sa vada omul ce stii sa faci, majoritatea celor care recruteaza sunt recrutori de meserie asa ca ei nu stiu ca betonul curge la fel si in Romania si in Australia.
Dupa amiaza am zis sa mai ies din casa, m-am dus la Natalia si am imprumutat bicicleta lui Stefan si am dat o tura prin cartier. Mi-a placut mult, nu ma mai plimbasem de ceva timp pe bicicleta, in Bucuresti mi se parea cam risc al vietii sincer sa fiu. Din pacate, bate vantul cam si cum eu sunt mare si lat e foarte greu sa pedalezi impotriva vantului. Am dat o tura de cartier si m-am intors, am descoperit cateva magazine locale carora le-am facut cu totii o vizita mai taziu. Lucrurile ni s-au parut insa mult mai scumpe ca la Mirrabooka, asa ca nu am luat decat cateva chestii, un bidon de apa de 5L, o ciocolata Cadbury cu rahat - favorita mea si un pachet de unt. Restul, poate dam maine o fuga la Mirrabooka. Fetele ar cam vrea si la IKEA pentru niste perne, ce am gasit la reduceri prin Big W nu prea le-a placut ca si calitate.
Si cam asta a fost ziua. Maine sper sa apara fie rejecturi de pe la joburi, fie sa sune pentru un interviu (Doamne ajuta), sa incepem odata si cu munca asta ca e singurul lucru care ne lipseste cu adevarat, in rest ne-a binecuvantat Cel de Sus cu de toate.
Dupa amiaza am zis sa mai ies din casa, m-am dus la Natalia si am imprumutat bicicleta lui Stefan si am dat o tura prin cartier. Mi-a placut mult, nu ma mai plimbasem de ceva timp pe bicicleta, in Bucuresti mi se parea cam risc al vietii sincer sa fiu. Din pacate, bate vantul cam si cum eu sunt mare si lat e foarte greu sa pedalezi impotriva vantului. Am dat o tura de cartier si m-am intors, am descoperit cateva magazine locale carora le-am facut cu totii o vizita mai taziu. Lucrurile ni s-au parut insa mult mai scumpe ca la Mirrabooka, asa ca nu am luat decat cateva chestii, un bidon de apa de 5L, o ciocolata Cadbury cu rahat - favorita mea si un pachet de unt. Restul, poate dam maine o fuga la Mirrabooka. Fetele ar cam vrea si la IKEA pentru niste perne, ce am gasit la reduceri prin Big W nu prea le-a placut ca si calitate.
Si cam asta a fost ziua. Maine sper sa apara fie rejecturi de pe la joburi, fie sa sune pentru un interviu (Doamne ajuta), sa incepem odata si cu munca asta ca e singurul lucru care ne lipseste cu adevarat, in rest ne-a binecuvantat Cel de Sus cu de toate.
duminică, 16 septembrie 2012
The Land Down Under - Day four
Azi a fost duminica. Ne-am trezit pe la 11, pentru ca stam foarte mult seara sa vorbim pe net cu rudele. Sa traiasca Skype-ul cu cine l-a inventat, ca tare bun e. De dimineata am depus ceva CV-uri pe la niste joburi si am mancat ceva la mic dejun. Avem frigider, asa ca ne-am cumparat si ceva bacon si am facut niste sandvisuri bune.
Pe la ora 14 am plecat cu prietenii nostrii la un gratar pe malul oceanului, intr-o zona numita Two Rocks. O plaja superba, semi-salbatica... ceva de vis. Numele ii vine de la piatra din poza.
Poza facuta de Stefan, mare pasionat al fotografiei. Puteti afla mai multe
detalii vizitand blogul lui stefancioncaphoto.blogspot.com
In zona exista un gratar, de fapt o plita cu gaz unde oricine vrea isi poate face un gratar. Totul este gratis, excelent amenajat, langa gratar este o masa cu bancute, un dush in caz ca intrii in mare, o toaleta... absolut minunat. Plaja este semi-salbatica, asa numitul "bush", adica zona de tufisuri care creste in desertul australian era deja prezenta. Nisipul este fin ca faina, senzatia cand stai pe plaja este minunata. Absolut superb este si apusul in Oceanul Indian... culorile cerului sunt incredibile. Cumparasem de la un Meat Market tot felul de bunatati pentru gratar, chestii deja marinate in sosuri pe care le-am mancat cu foarte mare pofta. Ne-au si ramas o gramada, ca am luat cam multe. Per total, cu tot cu bere si sucuri (si berea a fost cam la cantitate industriala) ne-a costat 18$ de persoana. Nu ni s-a parut scump absolut deloc.
La intoarcere, deoarece baietii au baut eu m-am pastrat din timp treaz - bausem doar o bere si jumatate - am condus eu masina lui Stefan, un VW Golf IV cu cutie automata. Doua premiere pentru mine, cutia automata si mersul pe stanga. M-am tinut dupa ceilalti, ca fusesem cu mai multe masini si totul a fost OK, desi am avut o senzatie de ciudat. E greu sa te obisnuiesti sa te uiti mai intai in dreapta si apoi in stanga, ca pe la noi prin Romania e invers. In rest, traficul a fost foarte usor si masina cu cutia automata isi face treaba relativ lejer.
Pe drumul de intoarcere am trecut prin Joondalup pe la Navigatorul (cunoscatorii de pe forumul emigrare.info sigur au auzit de el) care in bunatatea lui ne-a donat o masina de spalat si un televizor. Sa traiasca si sa-i dea Domnu sanatate! Acasa am descarcat masina, am pus-o in garaj, o sa o montam maine, ne-am mai agatat de o bere in fata la garaj si ne-am retras. O tura de skype mai tarziu + prezentul articol si iar s-a facut 1 si jumatate noaptea. Trebuie neaparat sa ne invatam sa ne culcam pe la niste ore mai decente ca asa ne simtim foarte obositi de dimineata.
Pe la ora 14 am plecat cu prietenii nostrii la un gratar pe malul oceanului, intr-o zona numita Two Rocks. O plaja superba, semi-salbatica... ceva de vis. Numele ii vine de la piatra din poza.
detalii vizitand blogul lui stefancioncaphoto.blogspot.com
In zona exista un gratar, de fapt o plita cu gaz unde oricine vrea isi poate face un gratar. Totul este gratis, excelent amenajat, langa gratar este o masa cu bancute, un dush in caz ca intrii in mare, o toaleta... absolut minunat. Plaja este semi-salbatica, asa numitul "bush", adica zona de tufisuri care creste in desertul australian era deja prezenta. Nisipul este fin ca faina, senzatia cand stai pe plaja este minunata. Absolut superb este si apusul in Oceanul Indian... culorile cerului sunt incredibile. Cumparasem de la un Meat Market tot felul de bunatati pentru gratar, chestii deja marinate in sosuri pe care le-am mancat cu foarte mare pofta. Ne-au si ramas o gramada, ca am luat cam multe. Per total, cu tot cu bere si sucuri (si berea a fost cam la cantitate industriala) ne-a costat 18$ de persoana. Nu ni s-a parut scump absolut deloc.
La intoarcere, deoarece baietii au baut eu m-am pastrat din timp treaz - bausem doar o bere si jumatate - am condus eu masina lui Stefan, un VW Golf IV cu cutie automata. Doua premiere pentru mine, cutia automata si mersul pe stanga. M-am tinut dupa ceilalti, ca fusesem cu mai multe masini si totul a fost OK, desi am avut o senzatie de ciudat. E greu sa te obisnuiesti sa te uiti mai intai in dreapta si apoi in stanga, ca pe la noi prin Romania e invers. In rest, traficul a fost foarte usor si masina cu cutia automata isi face treaba relativ lejer.
Pe drumul de intoarcere am trecut prin Joondalup pe la Navigatorul (cunoscatorii de pe forumul emigrare.info sigur au auzit de el) care in bunatatea lui ne-a donat o masina de spalat si un televizor. Sa traiasca si sa-i dea Domnu sanatate! Acasa am descarcat masina, am pus-o in garaj, o sa o montam maine, ne-am mai agatat de o bere in fata la garaj si ne-am retras. O tura de skype mai tarziu + prezentul articol si iar s-a facut 1 si jumatate noaptea. Trebuie neaparat sa ne invatam sa ne culcam pe la niste ore mai decente ca asa ne simtim foarte obositi de dimineata.
sâmbătă, 15 septembrie 2012
The Land Down Under - Day three
Ziua a treia... in teorie, trebuia sa inceapa tot pe la ora 8, cu un alt targ mai mare de vechituri, dar fiind mahmuri de aseara nu ne-am trezit decat pe la 9 si ceva. Asa ca am renuntat, am mancat ceva si am fost la un Shopping Center. In parcare erau resturile unui targ de vechituri, ca se cam pregateau sa stranga. Acolo am dat iar peste romanii nostrii de ieri care aveau de data asta de vanzare un aspirator foarte OK de 2400 W la 25$, dar pentru noi l-au lasat la 15$. Apoi am intrat in shopping centre, unde erau mai multe magazine. Am luat de la Reject Shop (e Reject cica la preturile mari, nu la calitate) cate o perie de toaleta - 4$, o galeata pentru mop ca uitasem alaltaieri sa luam - 5$ si niste umerase - 12buc la 4$.
Am plecat apoi la Good Guys, un fel de Carrefour plin doar cu electrocasnice si electronice. De acolo am luat un frigider Samsung nou - initial era 781$, dar l-au redus pe la 670$, un prajitor de paine la 24$ care ni l-a redus la 18, un blender vertical care era 68$ si l-au redus la 55$ si un mixer de 33 de dolari redus la 24$. Rares are un Ute (masina pick-up, asa se zice in Australia) si ne-a adus el acasa frigiderul. Fetele au fost la shopping de groceries - mancaruri si sucuri si au luat asa: banane: 2.99$/kg; cartofi: 1.95$/kg; castraveti: 1.99$/kg; ceapa rosie: 0.99$/kg; gel de dush Dove sticla mare 5$; mop cu bat 5$; set umerase 20 buc: 2$; faras si perie 2$; cos de gunoi pentru baie 5$; cos de gunoi mai mare pentru bucatarie 10$; ulei floarea soarelui 2L 6.19$; Head and Shoulders Shampoo for Men 10.49$; suc portocale 2.4L: 3.29$ (similar la gust cu sucul de portocale de la Kaufland - ala cu 50%); iaurt natural 1kg 5$ si alte cateva lucruri similare.
Am venit acasa, am mancat cate ceva si am plecat sa vedem oceanul. Am fost undeva pe la North Beach, cam frig, batea un vant destul de puternic dar ne-am bagat un pic cu picioarele in apa... era foarte foarte rece. Un aer puternic de mare... de vis, ce sa mai. Am fost apoi la Hillary's pe dig unde am vazut apusul soarelui in ocean... magic... ne-am plimbatun pic prin zona de restaurante si magazine de la Hillary's si ne-am intors acasa unde am mancat ceva si am mai inchinat un pahar de vin cu vecinii.
Apropo de plimbari, noi mergem cu masinile vecinilor. In teorie, noi ne-am gandit sa punem bani la benzina, dar Stefan si Rares nu au vrut sa auda, principiul lor fiind ca un plin costa undeva la 70-80$ in conditiile in care salariul e undeva la 1000$ pe saptamana. Multumim inca odata lor ca sunt asa de buni cu noi.
Am plecat apoi la Good Guys, un fel de Carrefour plin doar cu electrocasnice si electronice. De acolo am luat un frigider Samsung nou - initial era 781$, dar l-au redus pe la 670$, un prajitor de paine la 24$ care ni l-a redus la 18, un blender vertical care era 68$ si l-au redus la 55$ si un mixer de 33 de dolari redus la 24$. Rares are un Ute (masina pick-up, asa se zice in Australia) si ne-a adus el acasa frigiderul. Fetele au fost la shopping de groceries - mancaruri si sucuri si au luat asa: banane: 2.99$/kg; cartofi: 1.95$/kg; castraveti: 1.99$/kg; ceapa rosie: 0.99$/kg; gel de dush Dove sticla mare 5$; mop cu bat 5$; set umerase 20 buc: 2$; faras si perie 2$; cos de gunoi pentru baie 5$; cos de gunoi mai mare pentru bucatarie 10$; ulei floarea soarelui 2L 6.19$; Head and Shoulders Shampoo for Men 10.49$; suc portocale 2.4L: 3.29$ (similar la gust cu sucul de portocale de la Kaufland - ala cu 50%); iaurt natural 1kg 5$ si alte cateva lucruri similare.
Am venit acasa, am mancat cate ceva si am plecat sa vedem oceanul. Am fost undeva pe la North Beach, cam frig, batea un vant destul de puternic dar ne-am bagat un pic cu picioarele in apa... era foarte foarte rece. Un aer puternic de mare... de vis, ce sa mai. Am fost apoi la Hillary's pe dig unde am vazut apusul soarelui in ocean... magic... ne-am plimbatun pic prin zona de restaurante si magazine de la Hillary's si ne-am intors acasa unde am mancat ceva si am mai inchinat un pahar de vin cu vecinii.
Apropo de plimbari, noi mergem cu masinile vecinilor. In teorie, noi ne-am gandit sa punem bani la benzina, dar Stefan si Rares nu au vrut sa auda, principiul lor fiind ca un plin costa undeva la 70-80$ in conditiile in care salariul e undeva la 1000$ pe saptamana. Multumim inca odata lor ca sunt asa de buni cu noi.
The Land Down Under - Day two
Si a inceput ziua a doua... dis de dimineata, la ora 8 am iesit pe usa si impreuna cu Adina ne-am dus pe jos la un targ in apropiere. Intr-o parcare mare venisera o gramada de oameni cu tot felul de chestii pe care le vindeau, evident, second hand. Am dat acolo si peste un cuplu de romani care vindeau tot felul de chestii, fetele au vrut niste farfurii mai decorative si un set de cesti care aratau foarte bine. Cand au auzit romanii ca si noi suntem nou veniti in tara, ni le-au dat gratis, cadou de bun venit. Le-am multumit frumos, am mai luat de la niste chinezi niste cosuri de rufe de plastic noi la 8 dolari bucata si ne-am intors acasa.
Pe la ora 12 am plecat cu autobuzul in centru, unde am ajuns dupa o jumatate de ora. Sa va zic cateva cuvinte si despre mersul cu autobuzul. In Perth, autobuzele apartin de TransPerth. Pentru a circula, Delia ne-a facut inca inainte de a ajunge noi aici (sar'mana) carduri SmartRider. Sistemul e similar cu cel englezesc - Tag on, Tag off - adica te urci pe usa din fata a autobuzului si dai cu cardul ca sa te vada si soferul, iar cand cobori dai iar cu cardul si sistemul iti calculeaza cat ai mers si te taxeaza in consecinta. Noua ne-a luat 3,40$ o calatorie in centru de persoana. Daca facem o cerere cum ca atunci cand ramanem fara credit pe card sa isi ia automat din contul de banca, ne mai da inca 10% reducere, deci ajungem undeva pe la 3$ calatoria in centru. Destul de scump, dar asta e.
In centru am fost la Medicare unde in 10 minute ne-a rezolvat cu cardurile de sanatate. Momentan ne-a dat unele provizorii, ca niste bonuri fiscale, cele permanente urmand a veni in 2-3 saptamani prin posta. De acolo am fost sa mancam ceva in centru si am ales KFC. Fac aici o paranteza pentru a va descrie ce inseamna KFC in Australia. Sunt mare fan al KFC in Romania, ma asteptam sa fie cateva diferente dar peste ce am dat... In primul rand, scump. Un meniu trece de 10 dolari. Apoi, nu exista sosul nostru de usturoi, sunt niste sosuri care se pot asemui mai bine cu un fel de ... caca lichid. Un fel de sos cu piure pe fund in care sa bagi cartofii si carnea... ceva groaznic. Apoi carnea... nu are acelasi gust ca in Romania, nici pe departe. Ma refer la piele, ca puiul e tot pui. Crusta aceea in schimb... e jalnica. Cartofii prajiti sunt taiati atat de mari incat desi sunt facuti pe principiul cartofilor prajiti au mai mult un gust de cartofi wedges. In conluzie.. o porcarie. M-a pus Aghiutza sa ma duc la baie... baia din Gara de Nord in zilele in care arata ca fiind bombardata era lux pe langa ce am dat acolo. Mizerie, unu cred ca murea in closetul de langa al meu ca se auzeau niste zgomote... oribil... fara apa calda desi eram in buricul Perth-ului... nu pot descrie in cuvinte. Groaznic. In concluzie, m-am lasat pagubas, gata, nu mai mananc la KFC decat cand oi ajunge in Romania, iar voi, dragi cititori, daca vreti sa imi ascultati sfatul, fugiti de KFC cat va tin picioarele.
Am fost apoi la banca. Noi ne facusem din Romania conturi la Commonwealth Bank of Australia, asa ca am fost doar sa ridicam cardurile. Eu mai aveam si de schimbat niste bani din dolari USD in dolari AUD, cursul mi s-a parut foarte OK doar ca mi-au retinut comision de 8 dolari. Cont din Romania imi facusem doar eu, i-am facut unul si Simonei, a durat 5 minute si a trebuit sa semneze o singura foaie desi am facut si cont, si internet banking si card.
Dupa banca ne-am plimbat un pic prin oras si apoi ne-am intors acasa unde iar am cinat cu prietenii nostrii (traiasca) si ne-am cam betivit pana pe la 2 noaptea ci niste butoiase de Heineken de 5L luate de la Dan Murphy - magazin de bauturi - la vreo 29$ butoiasul. Cam asta a fost a doua zi.
Pe la ora 12 am plecat cu autobuzul in centru, unde am ajuns dupa o jumatate de ora. Sa va zic cateva cuvinte si despre mersul cu autobuzul. In Perth, autobuzele apartin de TransPerth. Pentru a circula, Delia ne-a facut inca inainte de a ajunge noi aici (sar'mana) carduri SmartRider. Sistemul e similar cu cel englezesc - Tag on, Tag off - adica te urci pe usa din fata a autobuzului si dai cu cardul ca sa te vada si soferul, iar cand cobori dai iar cu cardul si sistemul iti calculeaza cat ai mers si te taxeaza in consecinta. Noua ne-a luat 3,40$ o calatorie in centru de persoana. Daca facem o cerere cum ca atunci cand ramanem fara credit pe card sa isi ia automat din contul de banca, ne mai da inca 10% reducere, deci ajungem undeva pe la 3$ calatoria in centru. Destul de scump, dar asta e.
In centru am fost la Medicare unde in 10 minute ne-a rezolvat cu cardurile de sanatate. Momentan ne-a dat unele provizorii, ca niste bonuri fiscale, cele permanente urmand a veni in 2-3 saptamani prin posta. De acolo am fost sa mancam ceva in centru si am ales KFC. Fac aici o paranteza pentru a va descrie ce inseamna KFC in Australia. Sunt mare fan al KFC in Romania, ma asteptam sa fie cateva diferente dar peste ce am dat... In primul rand, scump. Un meniu trece de 10 dolari. Apoi, nu exista sosul nostru de usturoi, sunt niste sosuri care se pot asemui mai bine cu un fel de ... caca lichid. Un fel de sos cu piure pe fund in care sa bagi cartofii si carnea... ceva groaznic. Apoi carnea... nu are acelasi gust ca in Romania, nici pe departe. Ma refer la piele, ca puiul e tot pui. Crusta aceea in schimb... e jalnica. Cartofii prajiti sunt taiati atat de mari incat desi sunt facuti pe principiul cartofilor prajiti au mai mult un gust de cartofi wedges. In conluzie.. o porcarie. M-a pus Aghiutza sa ma duc la baie... baia din Gara de Nord in zilele in care arata ca fiind bombardata era lux pe langa ce am dat acolo. Mizerie, unu cred ca murea in closetul de langa al meu ca se auzeau niste zgomote... oribil... fara apa calda desi eram in buricul Perth-ului... nu pot descrie in cuvinte. Groaznic. In concluzie, m-am lasat pagubas, gata, nu mai mananc la KFC decat cand oi ajunge in Romania, iar voi, dragi cititori, daca vreti sa imi ascultati sfatul, fugiti de KFC cat va tin picioarele.
Am fost apoi la banca. Noi ne facusem din Romania conturi la Commonwealth Bank of Australia, asa ca am fost doar sa ridicam cardurile. Eu mai aveam si de schimbat niste bani din dolari USD in dolari AUD, cursul mi s-a parut foarte OK doar ca mi-au retinut comision de 8 dolari. Cont din Romania imi facusem doar eu, i-am facut unul si Simonei, a durat 5 minute si a trebuit sa semneze o singura foaie desi am facut si cont, si internet banking si card.
Dupa banca ne-am plimbat un pic prin oras si apoi ne-am intors acasa unde iar am cinat cu prietenii nostrii (traiasca) si ne-am cam betivit pana pe la 2 noaptea ci niste butoiase de Heineken de 5L luate de la Dan Murphy - magazin de bauturi - la vreo 29$ butoiasul. Cam asta a fost a doua zi.
The land down under - Day One
Dupa cum spuneam, am ajuns rupti de oboseala si dupa ce am ciocnit un pahar de vin cu noii nostrii vecini, am mancat ceva (ne-au adus tot ei un platou cu de toate, sar'mana din tot sufletul) si am tras pe dreapta ca nu se mai putea.
Ne-am trezit pe la ora 12, cu chiu cu vai. In Australia e sfarsit de iarna, e inca frig noaptea, sunt cam 10 grade. Casele de pe aici nu prea au sisteme de incalzire, asa ca lumea foloseste tot felul de calorifere si radiatoare care se baga in priza. Si noi avem ceva similar de la prietenii nostrii si ne folosim de el.
Am iesit un pic pe afara sa adulmecam locurile, vecinul are un portocal in curte de toata frumusetea... casele in care stam sunt noi noute, curate, totul este nou si neatins.
Dupa ce am mai mancat ceva, Natalia, noua noastra vecina ne-a dus intr-un shopping centre unde lucrurile sunt mai ieftine (Mirabooka). Lume pestrita si foarte multi negrii, zona evident destul de rau famata, dar in care preturile la magazine sunt mai mici. Ne-am cumparat lucruri de prima necesitate gen chestii pentru baie, produse de curatat si ceva de mancare care nu necesita refrigerare. Ne-am intins un pic, totalul a fost de aproape 200$, dar am zis ca nu cumparam in fiecare zi detergenti.
Intorsi acasa am desfacut cate ceva la bagaje, ne-am mai strans lucrurile si seara am cinat la noii nostrii vecini.
Stefan - inginer de drumuri lucreaza la o firma de project manager si sotia lui Natalia - face scoala sa devina educatoare la gradinita - locuiesc in casa de langa noi alaturi de inca un cuplu de romani, Rares si Adina, toti 4 fiind din Cluj. Pentru cei care umbla pe forumul emigrare.info, este vorba de Stefanc si adinavictoria. Ei ne-au facut rost de casa vorbind cu proprietarul casei lor, un roman stabilit aici de multi ani care este dezvoltator si care ne-a oferit chiar casa din spatele lor. Ne-am simtit extraordinar de bine alaturi de ei, sunt niste oameni cum nu prea gasesti, calzi, primitori, gata sa te ajute in orice problema. Tot ei impreuna cu alti romani ne-au facut rost si de o canapea cu doua fotolii, un cadru de pat, saltele si ne-au si cumparat cate un set de farfurii, linguri, furculite, oale si ulcele (dupa ce ni l-au aratat si pe net, sa se asigure ca ne place)... ce sa mai, suntem dati pe spate de bunatatea acestor oameni (multumim aici si Deliei si Andreei pentru intreg ajutorul si sprijinul pe care ni l-au oferit, jos palaria!)
Cand ne-am intors, am mai stat pe net si ne-am culcat. Nu am avut probleme cu fusul orar, doar ca ne culcam cam tarziu pentru ca mai stam pe net seara. Fiindca ne trezisem la ora 12, ziua a fost scurta pentru noi, dar a doau zi Adina ne-a promis ca ne duce la un targ din zona si trebuie sa fim acolo la 8 dimineata, asa ca o sa ne trezim mai devreme.
Ne-am trezit pe la ora 12, cu chiu cu vai. In Australia e sfarsit de iarna, e inca frig noaptea, sunt cam 10 grade. Casele de pe aici nu prea au sisteme de incalzire, asa ca lumea foloseste tot felul de calorifere si radiatoare care se baga in priza. Si noi avem ceva similar de la prietenii nostrii si ne folosim de el.
Am iesit un pic pe afara sa adulmecam locurile, vecinul are un portocal in curte de toata frumusetea... casele in care stam sunt noi noute, curate, totul este nou si neatins.
Dupa ce am mai mancat ceva, Natalia, noua noastra vecina ne-a dus intr-un shopping centre unde lucrurile sunt mai ieftine (Mirabooka). Lume pestrita si foarte multi negrii, zona evident destul de rau famata, dar in care preturile la magazine sunt mai mici. Ne-am cumparat lucruri de prima necesitate gen chestii pentru baie, produse de curatat si ceva de mancare care nu necesita refrigerare. Ne-am intins un pic, totalul a fost de aproape 200$, dar am zis ca nu cumparam in fiecare zi detergenti.
Intorsi acasa am desfacut cate ceva la bagaje, ne-am mai strans lucrurile si seara am cinat la noii nostrii vecini.
Stefan - inginer de drumuri lucreaza la o firma de project manager si sotia lui Natalia - face scoala sa devina educatoare la gradinita - locuiesc in casa de langa noi alaturi de inca un cuplu de romani, Rares si Adina, toti 4 fiind din Cluj. Pentru cei care umbla pe forumul emigrare.info, este vorba de Stefanc si adinavictoria. Ei ne-au facut rost de casa vorbind cu proprietarul casei lor, un roman stabilit aici de multi ani care este dezvoltator si care ne-a oferit chiar casa din spatele lor. Ne-am simtit extraordinar de bine alaturi de ei, sunt niste oameni cum nu prea gasesti, calzi, primitori, gata sa te ajute in orice problema. Tot ei impreuna cu alti romani ne-au facut rost si de o canapea cu doua fotolii, un cadru de pat, saltele si ne-au si cumparat cate un set de farfurii, linguri, furculite, oale si ulcele (dupa ce ni l-au aratat si pe net, sa se asigure ca ne place)... ce sa mai, suntem dati pe spate de bunatatea acestor oameni (multumim aici si Deliei si Andreei pentru intreg ajutorul si sprijinul pe care ni l-au oferit, jos palaria!)
Cand ne-am intors, am mai stat pe net si ne-am culcat. Nu am avut probleme cu fusul orar, doar ca ne culcam cam tarziu pentru ca mai stam pe net seara. Fiindca ne trezisem la ora 12, ziua a fost scurta pentru noi, dar a doau zi Adina ne-a promis ca ne duce la un targ din zona si trebuie sa fim acolo la 8 dimineata, asa ca o sa ne trezim mai devreme.
joi, 13 septembrie 2012
The trip
Sau calatoria, cum se zice pe romaneste. A inceput din aeroportul Henri Coanda din Bucuresti, unde la ora 16:35 am avut avion catre Istanbul, prima escala din calatoria noastra. Ne-am intalnit acolo si cu prietenii nostrii cu care plecam, Adrian si Mihaela. In aeroport, poti sa iti verifici atat greutatea bagajelor cat si marimea celor de mana ca sa poata intra cum trebuie in compartimentul de deasupra capului din avion. Noi am avut o geanta cu 29,5 kg si una cu 31,2kg, asa ca am mai scos acolo niste haine din cea mai grea si le-am pus in cea mai usoara si ne-am reglat sa fie pe la 30 kg amandoua. La ghiseu, surpriza, tipul de acolo zicea ca la Tarom bagajele sunt limitate la 23 de kg si ca sa platim 100E taxa in plus. I-am explicat omului cum ca noi mergem departe rau si ca nu ei impun limita de bagaje ci Emirates care e compania principala, a mai sapat el in calculator si ne-a acceptat pana la urma. Tot el ne-a facut si check-in-ul, dar doar pe cursa Tarom. Vazand apoi ca Mihaela si cu Adi facusera check-in-ul pana la destinatie, ne-am dus si noi la tipa care le-a facut lor si i-am cerut sa ne faca si noua check-in-ul pana la destinatie. A urmat greaua despartirea de rude si prieteni, s-a lasat cu plasete, jale mare, lacrimi peste lacrimi dar pana la urma, incet incetisor, trecem peste toate controalele si ajungem in zona de duty free a aeroportului. Duty free e un fel de a spune, ca o apa plata la jumate fara taxe costa 7 lei. Jupuiala pe fata, nu altceva. Asa ca am evitat toate magazinele si ne-am dus direct la poarta de imbarcare. De acolo cu autobuzul am fost dusi la avion si ne-am urcat. Zborul a fost scurt, doar o ora, nici nu l-am simtit, in avion am primit un sandvis si un mar de la stewardese... foarte OK.
La Istanbul, graba mare, aveam o ora si 45 de minute sa ajungem in partea cealalta a aeroportului ca sa prindem zborul de Dubai de la Emirates. Un mers in pas rapid cu o oprire la o toaleta si am ajuns fara probleme. Acolo am fost verificati de viza direct pe net, nici nu s-au uitat daca aveam sau nu viza in pasaport pusa, au folosit sistemul VEVO, a durat cam un minut de fiecare si gata. Ne-am imbarcat de data asta prin tunel direct in avion. Frumos in avion la Emirates, sistemul de entertainment ICE e chiar OK, am vazut un film pe drum, ai o gramada din care poti alege, eu m-am uitat la The Avengers, Simona la What to expect when expecting. Din pacate, la Dubai am asteptat in aer cam o ora pana am primit permisiunea de aterizare. Aici trebuie sa trag o paranteza si sa descriu un pic experienta... araba sa ii zic asa. Zborul de la Istanbul la Dubai a fost plin ochi, foarte multi pasageri fiind de origine araba. Din pacate, arabii nu sunt la fel de atenti cu igiena pe cat suntem noi, asa ca destul de multi au un miros... Apoi, fac foarte, foarte multa mizerie. Cei din fata noastra aruncau pe jos tot ce nu mai foloseau, servetele, paturi, perne, cand ne-am ridicat cu totii si am coborat pe scaunele lor era o mizerie crunta.
In aeroport in Dubai aveam de stat vreo 10 ore. Cum una trecuse deja din cauza intarzierii zborului de la Istanbul, mai ramasesera 9. Ne-am cautat niste scaune pe care sa ne petrecem noaptea (au unele mai speciale prin salile de asteptare, cu un foot-rest - ca sa poti intinde picioarele un pic cand stai pe ele), apoi am plecat cu randul prin duty-free. Ne asteptam la ceva mai ieftin, dar sincer, ni s-a parut mai scump ca in Romania, asa ca nu ne-am cumparat nimic. Foarte slab si Food Court-ul, trei restaurante in fiecare cap de terminal... intr-un cap e McDonalds, in celalalt e Burger King, mai sunt si cateva no-name-uri, dar oricum, putine pentru cata populatie e in aeroport. In concluzie... aglomeratie. Aglomeratie la coada, nu gasesti masa.... cam urat pentru cat de multe fitze inseamna Dubai-ul totusi. Dupa plimbare, am incercat sa ne lungim pe scaunele alea si sa atipim cate un pic... greu dar merge. E foarte frig in aeroport, aerul conditionat e la putere, asa ca trebuie dormit cu o patura sau cu geaca pe tine.
Dimineata la 10 si jumate am decolat in sfarsit catre Perth, cu vreo jumatate de ora intarziere cauzata de faptul ca alte zboruri au intarziat si noi asteptam pasageri din zborurile alea. Dubai-Perth e un zbor de 10 ore... lung, foarte, foarte lung. Din nefericire pentru noi, tipa care ne-a facut check-in-ul in Bucuresti nu ne daduse mie si Simonei locuri alaturate... eu eram intr-un colt, ea in altul. Asa ca la urcare, m-am dus la tipa de la Emirates si am rugat-o sa ne schimbe locurile daca mai are cum. Mai erau cateva libere, asa ca ne-a dat locuri alaturate. In zbor, eu am mai vazut vreo doua filme, am si atipit un pic, Simona a dormit si ea ceva, a mai ascultat muzica, ne-am mai plimbat prin avion... lucruri d-astea sa mai treaca timpul.
Cateva cuvinte despre mancarea de la Emirates... ca fel principal ei iti ofera sa alegi dintre doua tipuri de mancaruri cu carnuri diferite.... pe Istanbul Dubai am avut de ales intre miel si pui iar pe Dubai Perth intre vita si pui. Eu am mers pe miel si vita mai mult de curiozitate, dar de fiecare data puiul sotiei a fost mult mai bun. In rest, o chifla, niste unt, un pic de branza, o salata si un desert, destul de OK per ansamblu. Tava este insa foarte plina, scaunele in Boeing-urile lor sunt cam inghesuite, asa ca te cam chinui sa tai cu cutitul ca daca te aventurezi prea tare poti sa ii tragi un cot in gura lu vecinu foarte usor. Ca bauturi, orice e la discretie, doar sampania se plateste, 10 dolari bucata. Am baut sucuri in principal, dar pe fiecare zbor mi-am luat si cate o bere, pe Istanbul-Dubai un Budweiser si pe Dubai-Perth un Heineken.
La sosire in Perth ti se da o fisa pe care trebuie sa o completezi cu ce ai prin bagaje si daca ai mancare (care e cam interzisa), medicamente, droguri, arme, daca ai fost prin Africa sau Caraibe in ultimele 6 zile si alte cateva intrebari similare. O completezi in avion si o prezinti la sosire, mai intai la vama unde iar ti se verifica pasaportul si viza, din nou electronic, fara macar sa se uite daca o ai pusa si fizic in pasaport. Acolo te intreaba ce exact ai in pasaport de ai completat cu DA in fisa, noi pusesem la medicamente si i-am zis ca avem niste pastile de raceala, de burta, m-a intrebat daca sunt cu reteta sau "over the counter medicine" adica luate fara reteta, i-am zis a doua varianta si a zis OK si a pus stampila in pasaport cu data intrarii in tara. Apoi am recuperat bagajele cele mari si a urmat inca un control cu fisa si pentru bagajele mari, pe care ne-au pus sa le bagam prin scaner cu raze X din nou. Odata trecut acest pas am iesit in aeroport unde de asteptau prietenii si noii nostrii vecini din Perth cu un stegulet al Australiei... am facut poze... si am iesit afara in aerul rece al noptii (in Perth abia a trecut iarna, noaptea e destul de racoare), am incarcat bagajele in masina lor si gata... ne-am inceput aventura Australiana!
La Istanbul, graba mare, aveam o ora si 45 de minute sa ajungem in partea cealalta a aeroportului ca sa prindem zborul de Dubai de la Emirates. Un mers in pas rapid cu o oprire la o toaleta si am ajuns fara probleme. Acolo am fost verificati de viza direct pe net, nici nu s-au uitat daca aveam sau nu viza in pasaport pusa, au folosit sistemul VEVO, a durat cam un minut de fiecare si gata. Ne-am imbarcat de data asta prin tunel direct in avion. Frumos in avion la Emirates, sistemul de entertainment ICE e chiar OK, am vazut un film pe drum, ai o gramada din care poti alege, eu m-am uitat la The Avengers, Simona la What to expect when expecting. Din pacate, la Dubai am asteptat in aer cam o ora pana am primit permisiunea de aterizare. Aici trebuie sa trag o paranteza si sa descriu un pic experienta... araba sa ii zic asa. Zborul de la Istanbul la Dubai a fost plin ochi, foarte multi pasageri fiind de origine araba. Din pacate, arabii nu sunt la fel de atenti cu igiena pe cat suntem noi, asa ca destul de multi au un miros... Apoi, fac foarte, foarte multa mizerie. Cei din fata noastra aruncau pe jos tot ce nu mai foloseau, servetele, paturi, perne, cand ne-am ridicat cu totii si am coborat pe scaunele lor era o mizerie crunta.
In aeroport in Dubai aveam de stat vreo 10 ore. Cum una trecuse deja din cauza intarzierii zborului de la Istanbul, mai ramasesera 9. Ne-am cautat niste scaune pe care sa ne petrecem noaptea (au unele mai speciale prin salile de asteptare, cu un foot-rest - ca sa poti intinde picioarele un pic cand stai pe ele), apoi am plecat cu randul prin duty-free. Ne asteptam la ceva mai ieftin, dar sincer, ni s-a parut mai scump ca in Romania, asa ca nu ne-am cumparat nimic. Foarte slab si Food Court-ul, trei restaurante in fiecare cap de terminal... intr-un cap e McDonalds, in celalalt e Burger King, mai sunt si cateva no-name-uri, dar oricum, putine pentru cata populatie e in aeroport. In concluzie... aglomeratie. Aglomeratie la coada, nu gasesti masa.... cam urat pentru cat de multe fitze inseamna Dubai-ul totusi. Dupa plimbare, am incercat sa ne lungim pe scaunele alea si sa atipim cate un pic... greu dar merge. E foarte frig in aeroport, aerul conditionat e la putere, asa ca trebuie dormit cu o patura sau cu geaca pe tine.
Dimineata la 10 si jumate am decolat in sfarsit catre Perth, cu vreo jumatate de ora intarziere cauzata de faptul ca alte zboruri au intarziat si noi asteptam pasageri din zborurile alea. Dubai-Perth e un zbor de 10 ore... lung, foarte, foarte lung. Din nefericire pentru noi, tipa care ne-a facut check-in-ul in Bucuresti nu ne daduse mie si Simonei locuri alaturate... eu eram intr-un colt, ea in altul. Asa ca la urcare, m-am dus la tipa de la Emirates si am rugat-o sa ne schimbe locurile daca mai are cum. Mai erau cateva libere, asa ca ne-a dat locuri alaturate. In zbor, eu am mai vazut vreo doua filme, am si atipit un pic, Simona a dormit si ea ceva, a mai ascultat muzica, ne-am mai plimbat prin avion... lucruri d-astea sa mai treaca timpul.
Cateva cuvinte despre mancarea de la Emirates... ca fel principal ei iti ofera sa alegi dintre doua tipuri de mancaruri cu carnuri diferite.... pe Istanbul Dubai am avut de ales intre miel si pui iar pe Dubai Perth intre vita si pui. Eu am mers pe miel si vita mai mult de curiozitate, dar de fiecare data puiul sotiei a fost mult mai bun. In rest, o chifla, niste unt, un pic de branza, o salata si un desert, destul de OK per ansamblu. Tava este insa foarte plina, scaunele in Boeing-urile lor sunt cam inghesuite, asa ca te cam chinui sa tai cu cutitul ca daca te aventurezi prea tare poti sa ii tragi un cot in gura lu vecinu foarte usor. Ca bauturi, orice e la discretie, doar sampania se plateste, 10 dolari bucata. Am baut sucuri in principal, dar pe fiecare zbor mi-am luat si cate o bere, pe Istanbul-Dubai un Budweiser si pe Dubai-Perth un Heineken.
La sosire in Perth ti se da o fisa pe care trebuie sa o completezi cu ce ai prin bagaje si daca ai mancare (care e cam interzisa), medicamente, droguri, arme, daca ai fost prin Africa sau Caraibe in ultimele 6 zile si alte cateva intrebari similare. O completezi in avion si o prezinti la sosire, mai intai la vama unde iar ti se verifica pasaportul si viza, din nou electronic, fara macar sa se uite daca o ai pusa si fizic in pasaport. Acolo te intreaba ce exact ai in pasaport de ai completat cu DA in fisa, noi pusesem la medicamente si i-am zis ca avem niste pastile de raceala, de burta, m-a intrebat daca sunt cu reteta sau "over the counter medicine" adica luate fara reteta, i-am zis a doua varianta si a zis OK si a pus stampila in pasaport cu data intrarii in tara. Apoi am recuperat bagajele cele mari si a urmat inca un control cu fisa si pentru bagajele mari, pe care ne-au pus sa le bagam prin scaner cu raze X din nou. Odata trecut acest pas am iesit in aeroport unde de asteptau prietenii si noii nostrii vecini din Perth cu un stegulet al Australiei... am facut poze... si am iesit afara in aerul rece al noptii (in Perth abia a trecut iarna, noaptea e destul de racoare), am incarcat bagajele in masina lor si gata... ne-am inceput aventura Australiana!
sâmbătă, 8 septembrie 2012
Pregatirile
Revin cu o postare dedicata pregatirilor de plecare... cu alte cuvinte bagajelor si a celor necesare pentru traiul de acolo.
Evident, ca orice emigrant care pleaca intr-o tara straina, se pun cateva probleme stringente. Prima ar fi unde ma duc dupa ce aterizez acolo... adica unde dorm cateva nopti pana cand gasesc o chirie. Plecand alaturi de sotie si de inca un cuplu de prieteni, evident ca nu se poate pune problema sa dormim prin aeroport, trebuie rezervata o camera la un hotel sau hostel. Pentru asta, am incercat cu ajutorul unor cunostinte din Perth sa facem o rezervare la Shannon House, un hostel care avea cateva recomandari bune si care era cam cea mai ieftina varianta pentru noi. Din pacate, raspunsul primit a fost ca rezervarile se fac cu maxim o saptamana inainte. Nestiind cam ce sa mai facem mai departe, luasem o pauza, zicand ca o sa cautam de la 1 septembrie, adica cu vreo doua saptamani inainte. Fac aici o paranteza pentru a descrie ceva cu adevarat special care din pacate cam lipseste din Romania. Am mai zis de mai multe ori ca foarte multe informatii si sfaturi am gasit pe forumul emigrare.info . Tot acolo am cunoscut o serie de oameni alaturi de care am baut cateva beri si am pierdut niste ore bune de vorbit pe messenger care mi-au facut viata mai usoara in acest procedeu al emigrarii. Ei bine, printre ei am cunoscut si cativa pe care pot spune ca sunt mandru sa ii consider prieteni, oameni care se dau peste cap sa ne astepte la aeroport odata ajunsi acolo (desi ajungem pe la 1 si jumatate noaptea) si care ne-au facut rost si de o casa pentru a nu fi nevoiti sa stam pe la hotel. Ba mai mult, casa respectiva este chiar alaturata casei lor, vom fi deci vecini. Evident ca s-au oferit oamenii sa ne ajute si cu orice avem nevoie pe acolo, sa ne arate pe unde sunt magazinele mai ieftine sa nu aruncam aiurea cu banii din moment ce e clar ca o sa fim cam stramtorati cel putin pana ne gasim servici. Datorita lor vom salva niste sute bune de dolari si bataie de cap, lucru pentru care le vom fi etern recunoscatori. Trebuie sa subliniez inca odata ca sunt profund impresionat de comunitatea de romani din Perth, oameni extrem de saritori asa cum rar gasesti printre romanii plecati in Italia, Spania si alte state europene.
Revin acum la restul pregatirilor. Pentru a nu pleca cu toti banii gramada in buzunar, solutia cea mai buna este sa ii transferi in Australia, intr-un cont de acolo. Pentru asta, trebuie vorbit la o banca de acolo cat esti inca in Romania. Banca Commonwealth ofera conturi speciale pentru imigrantii care nu au ajuns inca in Australia... exista un formular pe site la ei, completezi acolo si te suna ei a doua zi. Pe mine m-a sunat o tipa foarte draguta, care mi-a oferit toate informatiile de care aveam nevoie si mi-a aprobat contul si mi-a spus care sunt comisioanele de transfer la bani. De asemenea, tot ea mi-a facut si un card pe care mi l-a trimis la sediul lor din Perth si care ma va astepta acolo decat sa il ridic, lucru pe care il voi face cat de repede pot odata ajuns acolo.
Asadar, am reusit sa rezolvam cazarea, transportul de la aeroport la casa (multumim pentru ambele prietenilor nostrii din Perth) si contul in banca. Restul vor trebui facute acolo, odata ce vom ajunge.
Zilele astea facem bagajele... ca un mic sfat, un troler plin doar de haine atinge cu greu 30 de kg cat este limita de kilograme, deoarece hainele sunt voluminoase. Asadar ori va ganditi sa plecati cu doua trolere ori mai bagati si chestii mai grele prin bagaje gen cosmetice sau electronice (fier de calcat, placa de par, chestii de genul asta).
Inchid aici postul multumind inca odata prietenilor nostrii romani din Australia pentru tot ajutorul dat si rugandu-va si pe voi, dragi cititori, sa dati un semn daca aveti de gand sa ajungeti prin Perth, poate vom reusi si noi sa va ajutam macar cu un sfat daca nu cu ceva mai real.
Evident, ca orice emigrant care pleaca intr-o tara straina, se pun cateva probleme stringente. Prima ar fi unde ma duc dupa ce aterizez acolo... adica unde dorm cateva nopti pana cand gasesc o chirie. Plecand alaturi de sotie si de inca un cuplu de prieteni, evident ca nu se poate pune problema sa dormim prin aeroport, trebuie rezervata o camera la un hotel sau hostel. Pentru asta, am incercat cu ajutorul unor cunostinte din Perth sa facem o rezervare la Shannon House, un hostel care avea cateva recomandari bune si care era cam cea mai ieftina varianta pentru noi. Din pacate, raspunsul primit a fost ca rezervarile se fac cu maxim o saptamana inainte. Nestiind cam ce sa mai facem mai departe, luasem o pauza, zicand ca o sa cautam de la 1 septembrie, adica cu vreo doua saptamani inainte. Fac aici o paranteza pentru a descrie ceva cu adevarat special care din pacate cam lipseste din Romania. Am mai zis de mai multe ori ca foarte multe informatii si sfaturi am gasit pe forumul emigrare.info . Tot acolo am cunoscut o serie de oameni alaturi de care am baut cateva beri si am pierdut niste ore bune de vorbit pe messenger care mi-au facut viata mai usoara in acest procedeu al emigrarii. Ei bine, printre ei am cunoscut si cativa pe care pot spune ca sunt mandru sa ii consider prieteni, oameni care se dau peste cap sa ne astepte la aeroport odata ajunsi acolo (desi ajungem pe la 1 si jumatate noaptea) si care ne-au facut rost si de o casa pentru a nu fi nevoiti sa stam pe la hotel. Ba mai mult, casa respectiva este chiar alaturata casei lor, vom fi deci vecini. Evident ca s-au oferit oamenii sa ne ajute si cu orice avem nevoie pe acolo, sa ne arate pe unde sunt magazinele mai ieftine sa nu aruncam aiurea cu banii din moment ce e clar ca o sa fim cam stramtorati cel putin pana ne gasim servici. Datorita lor vom salva niste sute bune de dolari si bataie de cap, lucru pentru care le vom fi etern recunoscatori. Trebuie sa subliniez inca odata ca sunt profund impresionat de comunitatea de romani din Perth, oameni extrem de saritori asa cum rar gasesti printre romanii plecati in Italia, Spania si alte state europene.
Revin acum la restul pregatirilor. Pentru a nu pleca cu toti banii gramada in buzunar, solutia cea mai buna este sa ii transferi in Australia, intr-un cont de acolo. Pentru asta, trebuie vorbit la o banca de acolo cat esti inca in Romania. Banca Commonwealth ofera conturi speciale pentru imigrantii care nu au ajuns inca in Australia... exista un formular pe site la ei, completezi acolo si te suna ei a doua zi. Pe mine m-a sunat o tipa foarte draguta, care mi-a oferit toate informatiile de care aveam nevoie si mi-a aprobat contul si mi-a spus care sunt comisioanele de transfer la bani. De asemenea, tot ea mi-a facut si un card pe care mi l-a trimis la sediul lor din Perth si care ma va astepta acolo decat sa il ridic, lucru pe care il voi face cat de repede pot odata ajuns acolo.
Asadar, am reusit sa rezolvam cazarea, transportul de la aeroport la casa (multumim pentru ambele prietenilor nostrii din Perth) si contul in banca. Restul vor trebui facute acolo, odata ce vom ajunge.
Zilele astea facem bagajele... ca un mic sfat, un troler plin doar de haine atinge cu greu 30 de kg cat este limita de kilograme, deoarece hainele sunt voluminoase. Asadar ori va ganditi sa plecati cu doua trolere ori mai bagati si chestii mai grele prin bagaje gen cosmetice sau electronice (fier de calcat, placa de par, chestii de genul asta).
Inchid aici postul multumind inca odata prietenilor nostrii romani din Australia pentru tot ajutorul dat si rugandu-va si pe voi, dragi cititori, sa dati un semn daca aveti de gand sa ajungeti prin Perth, poate vom reusi si noi sa va ajutam macar cu un sfat daca nu cu ceva mai real.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)